liberinusa

Reteta minune care a salvat-o pe Monica Tatoiu

2010-09-18T09:39:00.003+03:00

- Polen macinat: 300 gr
- Tinctura de propolis: 150 gr
- Laptisor de matca: 4 gr
- Ser fiziologic: 100-200 ml
- Miere de salcam: 1,5 kg

Produsele se amestecă foarte bine şi se păstrează la frigider.
Se ia câte o linguriţă în fiecare dimineaţă prânz şi seara, cu jumătate de oră înainte de masă.
Se spune că această retetă este o bombă energetică ce ajută corpul să-şi regleze cursul sănătos.
Produsele din reţetă se găsesc la orice magazin naturist sau online, de ex.pe remediu.ro.

Interviu la Maruta.
Vezi si aici, sau aici, sau aici.

Mod de preparare.

Chrome si www.anaf.ro

2010-07-31T10:27:00.001+03:00

Problema este că unele site-uri ale unor banci, sau chiar situri oficiale, cum ar fi www.anaf.ro, verifică browserul folosit, şi refuză să raspundă în cazul în care constată că nueste un browser agreat. Alteori nu adăuga suport pentru un browser mai nou (care va lucra, oricum), pur şi simplu pentru că este prea nou. Este si cazul lui Chrome.
Pentru a rezolva problema există un truc:

Trucul se numeste "agent utilizator", si este un truc care pacaleste web serverele facandu-le sa creada ca utilizaţi un alt browser, atunci când folositi Chrome. Nu ştiu şirul "agent utilizator" pentru Internet Explorer, dar ştiu pentru Firefox.
Rezolvare:
1) Închideţi toate instanţele Chrome;
2) Clic dreapta pe shorkut-ul Chrome de pe desktop, mergeţi la "Properties" şi vedeţi un câmp "Target:"
3) Adăugaţi la sfârşitul domeniul ţintă
"-- User-agent = "Mozilla/5.0 (Windows; U; Windows NT 6.1; en-US; rv: 1.9.1b3) Gecko/20090305 Firefox/3.1b3 (NET CLR 3.5.30729)".

Clic pe butonul "Apply"
Eu am adugat doar acest sir:

--user-agent="Mozilla/5.0 (Windows; U; Windows NT 6.0; en-US; rv:1.9.2b5) Gecko/20091204 Firefox/3.6b5"

In final, linia de comanda din "Target" va arata asa:

"C:\Program Files\Google\Chrome\Application\chrome.exe" --user-agent="Mozilla/5.0 (Windows; U; Windows NT 6.0; en-US; rv:1.9.2b5) Gecko/20091204 Firefox/3.6b5"

Acum serverul va crede ca explorerul Chrome este fe fapt Firefox 3.6b5

Se scoate impozit minim pentru firmele aflate in insolventa

2010-05-05T11:08:00.000+03:00

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10732

UMAMI

2010-05-03T14:13:00.001+03:00

http://www.adevarul.ro/societate/viata/Umami-de-al-cincilea-gust_0_206379378.html
Glutamatul de sodiu, aditiv alimentar atat de periculos, este promovat din nou, fara rusine, iar si iar...

Hai sa clarificam: umami, numit si al cincelea gust (dupa dulce, sarat, amar si acru) este un gust descoperit de un chimist japonez Kikunae Ikeda, intr-adevar in 1908. Acesta a descoperit intr-o alga o substanta cu acest gust deosebit. Pornind de la gustul acelei substante naturale, japonezul a creat o substanta sintetica cu gust asemanator. Rezultatul a fost glumatatul de sodiu. Compania respectiva din Japonia, Ajinomoto, este in prezent cel mai mare producator din lume al acestui aditiv. Mai multe informatii gasiti singuri pe net daca doriti si cautati.

In prezent, glutamatul de sodiu este considerat cel mai toxic aditiv alimentar existent.

E greu sa il evitam, pentru ca il gasim in aproape orice produs procesat: in mezeluri, condimentele pentru friptura, sosurile pentru mancare, semipreparatele congelate, dulciurile procesate, produsele fast-food, etc. Atat de multe il contin, incat mai degraba as face o lista cu cele care nu-l contin. Nu-l contin legumele, fructele, carnea cruda si proaspata... nimic care vine direct din natura (chiar daca au pesticide, ierbicide, hormoni de crestere si altele).

Pe etichetele produselor procesate se mai poate numi: monoglutamat de sodiu, glutamat monosodic, acid glutamic, potentiator sau intensificator de gust/aroma, caseinat de calciu, caseinat de sodiu, E 620-625.

Exista si produse care contin MSG, si pe care le gasesti ca ingrediente ale unor produse finale procesate, fara sa banuiesti macar, si anume: proteina vegetala hidrolizata, drojdia si gelatina.

Daca la supermarket poti citi etichetele si poti alege (sau poti avea sentimentul ca alegi), la restaurant, nu stii ce mananci. Parerea mea este ca mai toate restaurantele il adauga in mancare, indifierent cat de "ca la mama acasa" se doreste meniul.

De ce sa nu-l mancam? Pentru ca ne cauzeaza: obezitate, oboseala nejustificata, afectiuni neurologice, dureri de cap nejustificate, ameteli, dezorientare, depresie, cancer, arsuri stomacale, etc.

Problema este ca da dependenta, creierul va cere numai mancarurile care il contin. Se pare ca respectivul lider de piata in productia de MSG, are si o divizie responsabila cu productie de droguri. Restul deduceti voi.

PURIC

2010-04-06T08:57:00.000+03:00

http://www.dailymotion.com/video/xcrjix_dan-puric_news
http://www.dailymotion.com/video/xcrjs1_dan-puric_news
http://www.dailymotion.com/video/xcrjoj_dan-puric-2_news
http://www.dailymotion.com/video/xcrloy_dan-puric-3_news

Paturi

2010-04-04T19:11:00.003+03:00

Murphy bed mechanism
Lori Wall Bed
Paturi ascunse
Pat ascuns
Pat suprapus de lemn
Picioare solide de lemn 1
Picioare solide de lemn 2

Dumnezeu vs. stiinta

2010-03-07T09:04:00.000+02:00

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ateu ţine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?

- Da, dle, spune studentul

- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta !
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- Dumnezeu eatotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau...

Profesorul zambeste cunoscator.
- Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.

- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? Ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
- De unde vine Satana? Studentul ezita.
- De la Dumnezeu ...
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da ...
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Profesorul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da!
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista!.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
- Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei.

- Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
- Acum, dle profesor, exista raul?
- Sigur ca exista. Îl vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
- Raul NU exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

Mancur Lloyd Olson

2010-01-22T10:26:00.000+02:00

http://www.logec.ro/2010/01/22/cine-s-a-nascut-azi5-mancur-olson/

Mancur Olson [mencar], fără a fi vreun suporter prea vocal al liberalismului, le-a dat efectiv lecţii unor economişti “de dreapta” celebri, precum James Buchanan, George Stigler şi Gary Becker (toţi premiaţi cu Nobel).

A spus explicit că statul nu este altceva decât un bandit – ce-i drept un bandit “staţionar”, nu unul care dă lovitura şi fuge - adică un hoţ cu cinci clase peste şmenarii de rând – care, în loc să omoare găina cu ouăle de aur, preferă să o hrănească pentru a extrage treptat o avuţie mult mai mare.

În ultima sa cartea, "Putere şi prosperitate", Olson face distincţie între efectele economice ale diferitelor tipuri de guvernare: tiranie, anarhie şi democraţie.

Olson a susţinut că un bandit "rătăcitor" - specific anarhiei - are doar un singur stimulent: să fure şi să distrugă, în timp ce un bandit "staţionar" (tiranul) are un stimulent pentru a încuraja succesul economic, iî vreme ce el va dori să rămână la putere destul de mult timp pentru a lua o parte din bogăţie.

Banditul "staţionar", prin urmare, ia cu privire la funcţia primordială de guvernare - de protecţie a cetăţenilor săi şi a bunurilor împotriva Roving de bandiţi.

Olson a văzut în trecerea de la bandiţii ratacitori la bandiţii staţionari seminţele civilizaţiei, care deschid calea pentru democraţie, care îmbunătăţeşte stimulente pentru buna guvernare prin alinierea acesteia mai îndeaproape cu dorinţele populaţiei.

E adevărat, el a adăugat că democraţia este un mecanism de aliniere a funcţionării statului la interesele oamenilor.

Însă Olson este la ani lumină de Buchanan şi alţii care chiar cred că guvernarea este rodul unui “contract social” sau aşa ceva.

Pana lor

2010-01-15T11:25:00.000+02:00

"Nu votez niciodată pentru cineva, tot timpul votez împotrivă." W. C. Fields

"Nu cred ca ai dreptate, dar ma voi lupta pentru dreptul tau de a nu avea dreptate". Winston Churchill

"În politică, prostia nu e un handicap." Napoleon Bonaparte

"În politică, orice gloabă îşi poate da aere de pur-sânge." Vasile Ghica

http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/01/pana-lor.html

RATAREA

2010-01-02T13:17:00.000+02:00

Adrian Ciubotaru

Un capitol din What The Dog Saw, ultima carte a lui Malcolm Gladwell (unul din autorii citiţi în anul care tocmai se încheie) se numeşte The Art of Failure şi analizează două modalităţi prin care oamenii talentaţi eşuează.

Suntem sătuli de succese, vrem să ştim şi cum poţi rata, nu-i aşa?

1. SUFOCAREA

O prima modalitate se cheamă sufocare (choke) care se intâmplă atunci, cand în condiţii de stres, sistemul explicit learning preia funcţiile normale ale unei acţiuni. De exemplu, atunci când conduci de ani de zile, majoritatea actiunilor efectuate la volan sunt inconştiente. Au fost atât de mult rulate încât au devenit banale, le cunoşti şi-n somn. Atunci când te sufoci – în condiţii de stres – începi să conştientizezi fiecare gest, fiecare acţiune şi folosind exemplul de mai sus, vei ajunge să conduci ca un începător devenind atent la fiecare mişcare.

2. PANICA

A doua modalitate este panica. Ea cauzează cauzează perceptual narrowing. Dacă sufocarea este despre a gândi prea mult, panica este despre a gândi prea puţin. Sufocarea este pierderea instinctului, pe când panica este despre asfixierea în instinct.

Panica este un eşec banal (deţii prea puţine informaţii şi în mod firesc eşuezi), în vreme ce sufocarea este un eşec paradoxal căci are loc tocmai din cauza avalanşei de informaţii.

3. DIFERENTA

Pentru a ilustra diferenţele dintre panică şi sufocare s-au făcut o serie de experimente foarte interesante. Un profesor alb a testat în cadrul unui grup de studenţi albi detenta şi câte flotări poate face fiecare în 20 de secunde. Profesorului a rulat a doua oară experimentul, şi după cum era de aşteptat, rezultatele au fost mai bune ca prima dată.

Unui alt grup de studenţi albi li s-a dat acelaşi test, doar că intre prima rundă şi a doua rundă de teste, profesorul alb s-a schimbat cu un profesor negru. Grupul de studenţi albi şi-a îmbunătăţit performanţele cu flotările, însă rezultatele la detentă au rămas aceleaşi.

S-a mai repetat experimentul pentru a treia oară cu un profesor negru mult mai înalt şi mai masiv, iar performanţele în ce priveşte detenta în mod paradoxal au scăzut.

Flotările au rămas la acelaşi nivel pentru că, aici intervine explicaţia savanţilor, nu există niciun stereotip legat de faptul că albii nu pot face tot atâtea flotări cât negrii. În ce priveşte modul cum au fost afectate performanţele în legătură detenta, explicaţia este simplă: cultura noastră ne spune că white men can’t jump.

În aceeaşi serie de experimente, unui grup de studenţi albi şi unui grup de studenţi negri li s-a dat acelaşi test de inteligenţă în două etape. În prima etapă, li s-a explicat că este vorba despre un test oarecare şi ambele grupuri au avut punctaje comparabile, însă în a doua etapă lucrurile s-au schimbat. Li s-a spus că este vorba despre un test prin care li se va măsura inteligenţa, iar studenţii negri au avut rezultate mai scăzute decât colegii lor albi. Explicaţia este aceeaşi, şi-au accesat stereotipul cu privire la “inteligenţa proprie rasei”, iar rezultatele au fost mai slabe.

Ambele experimente vorbesc despre sufocare, despre condiţiile sociale când devii prea conştient de sine, când clachezi, când îţi filtrezi conştient fiecare gest, iar performanţa scade în mod iremediabil.

Dacă nu a devenit deja mai clar, paradoxul eşecului în cazul sufocării este următorul: performanţele slabe reflectă de multe ori valoarea unor oameni care în situaţii de stres au rezultate slabe pentru că ştiu că-s buni în mod normal şi se străduiesc din răsputeri să fie la fel de performanţi şi în condiţii de stres.

Aici este cea mai mare promovare e eşecurilor: când greşeşti prima dată, îţi spui că a doua oară vei munci mai mult, vei fi mai atent, vei lua totul mai în serios şi vei clacha şi mai spectaculos. Dar, după cum ştim cu toţii şi nu aplicăm, inhibiţiile şi clacările se întămplă atunci când avem mai multe gânduri decât ar trebui în situaţia dată.

Sunt nenumărate situaţiile în care narrow perception este utilă şi dezirabilă.

Un exemplu ar fi următorul: este ultima lovitură de la 11 metri şi fotbalistul care o va executa este prea conştient de sine, este conştient de importanţa loviturii, de importanţa meciului, de faptul ca zeci de mii de suporteri şi milioane de spectatori îl urmăresc şi aşteaptă lovitura sa, este conştient de faptul că dacă va marca, valorea îi va creşte şi va prinde un contract mai bun şi tot aşa. Cu toate aceste variabile în minte, care crezi că va fi rezultatul şutului său?

La final, am să completez cu două exemple opuse pentru a ilustra o idee pe care am tras-o din rândurile de mai sus: stima de sine este rezultatul unor procese inconştiente. Mai frumos spus, identitatea proprie este un rezultat afectiv.

Un proverb chinez spune că atunci când vrei să distrugi pe cineva este suficient să-l lauzi în mod repetat. Dacă-l faci pe cineva să-şi perceapă în mod acut şi accentuat valoarea proprie în mod sigur edificiul sinelui său se poate prăbuşi ca un castel de nisip, iar performanţele sale vor scădea. Apreciez de multe ori pe cei care sunt jenaţi atunci când sunt laudaţi pentru că-şi dovedesc inteligenţa înţelegînd cum lauda le poate scădea stima de sine făcându-i prea conştienţi asupra unor detalii legate de propria persoană.

Al doilea exemplu este luat din rândul tehnicilor de seducţie. Se cheamă neg. Negul este o frază sau un cuvânt prin care scazi stima de stine a ţintei tale făcând-o să devină conştientă de propria valoare. De exemplu: Frumoase unghiile tale, sunt reale? sau Eşti frumoasă, însă sunt o mulţime de femei frumoase în jur. Ce ai tu în plus, ce ai tu diferit?

Noi, cei care nu suntem artişti ai seducţiei, folosim – de multe ori fără să realizăm – ironia ca armă socială. Uneori defensiv, alteori ofensiv. Prin ironie, minimizăm meritele celuilalt făcându-l să-şi conştientizeze poziţia pe care până atunci şi-o asuma în mod inconştient, de la sine, by default.

Când devii prea conştient de sine, valoarea ta socială scade. Cum este mersul tău atunci când eşti conştient de fiecare pas pe care-l faci?

Împleticit, stângaci, impiedicat.

Sunt lucruri pe care nu trebuie să le conştientizezi pentru că sunt momente în care ai nevoie de mai puţină informaţie şi mai puţine gânduri decât ai putea crede. În marketing se cheamă focus, în religie se cheamă smerenie, însă întotdeauna este o forţă.

Este nevoie de multă disciplină pentru a nu-ţi permite luxul anumitor gânduri şi totul înclină către ideea paradoxală că spontaneitatea se poate educa.

Ezoteric - Istoria religiilor

2010-01-02T10:38:00.000+02:00

Ciprian Bucur

DUMNEZEUL OM ŞI OMUL DUMNEZEU - Partea I

30-10-2008

Exprimarea acestor cuvinte-convingeri se datorează unei pasiuni pentru mistere şi a unei „pseudo-fobii" faţă de necunoscut şi imprevizibil.Jocul cunoaşterii necesită o alianţă între voinţă şi posibil, alianţă născută dintr-o curiozitate accentuată faţă de un început cert şi un sfârşit personal inevitabil. Efortul şi modalitatea acestei „datorii" de cunoaştere a propriei persoane, implicit a originii şi a scopului personal, nu au o importanţă deosebită. Nu ţin să explic cum am ajuns să cred în ce cunosc, însă aş vrea să afle şi altcineva despre aceste limitate cunoaşteri. De calitatea întrebărilor a depins oarecum şi calitatea răspunsurilor. Întrebările rezultă din curiozitate, răspunsurile din cunoştinţă, iar cunoştinţa din implicarea combinată trup-suflet, raţiune-sentiment.

Oricine se poate cunoaşte pe sine. Dacă se întâmplă să vrei este şi pentru faptul că poţi. Imposibilul este ceva total inutil, o dorinţă inutilă, tocmai de aceea nu se petrece. De ce să fie aşa sau altfel dacă nu are rost?!

Misterele sunt necesare să fie mistere. Ele dovedesc începutul omului (este dependent) şi confirmă existenţa independentă a unui Numitor Comun Independent pentru orice fiinţă. Nu depind de om, cunoaşterea lor nu este esenţială vieţii umane, este importantă existenţa în sine a lor. Sunt adevăruri acceptate sau nu, sensul lor nu poate fi alterat de un act de credinţă sau de un refuz.

Misterul este un adevăr care nu poate fi umanizat (personalizat). Imposibilitatea umanizării constituie imposibilitatea înţelegerii unui astfel de adevăr, misterul în sine. Este definiţia care mi-a potolit nerăbdarea descoperirii unui mister. Cel puţin acum cred că un astfel de adevăr nu poate fi înţeles.

„Funcţionarea" unui mister nu poate fi aplicată în viaţa umană şi totuşi, existăm datorită Marelui Mister: CREATORUL?! Eu am un început şi voi avea un sfârşit, ca atare nu pot să cunosc non începutul şi nici non sfârşitul. Ceva îmi spune că aş putea să cunosc într-o oarecare măsură Calităţile şi Operele unui asemenea Domn Misterios, sa întâlnesc Non Începutul acum şi să pot să trăiesc cu EL, după!?

Ar fi păcat ca omul să nu-şi pună întrebări legate de atâta frumuseţe, de o ordine naturală incontrolabilă de el, de univers (marele necunoscut) etc.... Lipsa întrebărilor denotă dezinteres pentru sine, gest care contribuie la diminuarea valorii proprii şi a acestor „existenţe". Dorinţa de cunoaştere naşte mijloacele necesare pentru procesul de descoperire. Indiferenţa este cea care limitează accesul la aflarea multor adevăruri, mai ales cele care mă privesc personal, om unic şi totuşi egal cu celălalt.

Incontrolabila ordine a fiinţei umane dar şi a întregii creaţii este o dovadă certă a existenţei unui Ordonator, mai mult sau mai puţin vizibil. Vizibilitatea, gradarea ei aparţine omului, de el depinde cât de clară sau obscură este imaginea legată de Acesta şi implicit cunoaşterea Lui. Începutul clarificării este ascuns în propria persoană, de aici începe vederea bună sau slabă.

Omul este compus din două părţi: trup şi suflet? Nimeni nu se îndoieşte de existenţa trupului, ar fi absurd însă, oare la fel este şi în cazul existenţei sufletului?! Dacă nu, nu ar trebui rezolvată această „problemă"? Sufletul este „guraliv", vorbeşte tot timpul, dar pentru a putea fi auzit, trupul trebuie să „tacă". O dată cu „tăcerea" trupului începe conştientizarea sufletului, exprimarea „nevoilor" sale. Prima dintre aceste „nevoi" este legată de Origine. Cunoscându-şi Originea ajunge să-şi cunoască motivul existenţei sale, implicit scopul şi modalitatea îndeplinirii lui. Ignorarea sufletului provoacă agitaţie, dezorientare, o necunoaştere care are ca efect nevalorificarea nici uneia din părţi. În schimb, dacă sufletului i se oferă o anumită libertate i se oferă şi posibilitate, devine îndrăzneţ, având o oarecare „obrăznicie în a se face cunoscut".

Mi-am permis să-mi las sufletul liber, să se facă cunoscut. A devenit prea îndrăzneţ!? Ce suflet obraznic! Să fie al meu oare!? Doar al meu?

NB: Toate cele exprimate în această carte sunt reflecţii şi convingeri-păreri personale, excepţii sunt citatele. Nu intenţionez să-mi impun părerile şi convingerile, vreau doar să le exprim într-un mod mai mult sau mai puţin public. Cât priveşte folosirea termenilor de filozofie şi de teologie am căutat să le evit pe cât posibil, nu din indiferenţă ci din dorinţa de a fi cât mai personal-original în exprimare. Atât. Mulţumesc

I.OMUL DUMNEZ-EU

CONCEPEREA ŞI NAŞTEREA DEZVOLTAREA
MOARTEA-MATURIZAREA SPIRITULUI

1. CONCEPEREA ŞI NAŞTEREA

„SĂ-L FACEM PE OM DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA NOASTRĂ'' (Geneza 1, 26)

TOŢI OAMENII AU UN SINGUR CREATOR DECI UN SINGUR SCOP
Dumnezeu îl creează pe om cu însuşiri proprii esenţei Sale: liber şi raţional, calităţii fundamentale şi dependente. Ce rost ar avea raţiunea fără libertate, doar ea o exprimă şi o dezvăluie; ce rost ar avea libertatea fără raţiune doar ea o valorifică, îi dă sens.
Întrebare esenţială cunoaşterii originii: care este scopul acestei asemănări? Asemănarea înseamnă apropiere, implică o relaţie, o relaţie denotă o anumită dependentă şi mai important, un scop. Să-l facem pe om capodopera creaţiei, perfecţiunea ei. Omul este cea mai bună idee concretizată a Creatorului, este acel Cineva pentru care au fost create toate, care fără acest Cineva nu ar însemna aproape nimic şi a căror existenţă depind de Cineva. Revenind la scop, sunt tentat să spun imediat: sunt creat să mă supun voinţei Divine, să împlinesc voinţa Sa dar fără să ştiu care este această voinţa. Aceasta este exprimată chiar prin cuvintele chip şi asemănare, scopul se află în aceste două cuvinte.

Scopul omului: să-l facem să fie ca NOI, să fie un MIC Dumnezeu (creat).
A doua întrebare care se evidenţiază de la sine: cum a înţeles omul această asemănare? A SIMŢI garantează pe A ÎNŢELEGE, A ÎNŢELEGE duce la A CUNOAŞTE, A CUNOAŞTE certifica pe A IUBI SAU pe A URÎ. Prima tentaţie a omului este legată de cunoaştere fără simţire, lipsind simţirea nu se ajunge la cunoaştere reală, vrea să cunoască la fel ca Dumnezeu, nimic greşit; greşeala constă în faptul că vrea cunoaşterea fără Dumnezeu; (la început EL se simte şi după se vede). Este prima manifestare a libertăţii fără raţiune - respingerea - greşeală. Din asemănător omul devine rival, rivalitatea implică competiţie, contradicţie; contradicţia înseamnă sens opus cu acelaşi scop: să câştig eu-omul, ceea ce duce la ruptura relaţiei provenite din aceea asemănare. Omul refuză asemănarea, corect spus refuză scopul.

Dovada cea mai concretă care confirmă scopul omului este faptul că DUMNEZEU DEVINE OM pentru a-l „recrea". Mai mult, Dumnezeu moare pentru om. Ce este mai uşor a crede: că Dumnezeu poate muri pentru un servitor-inferior sau pentru cineva care, chiar dacă nu este, poate fi totuşi ca EL? Dumnezeu moare (doar) pentru un dumnez-Eu!?!

2. DEZVOLTAREA

Creator - independent; creatură - dependent;
Ce se naşte, de regulă, se şi dezvoltă

Nu există om care să poată gândi şi să nu se gândească la un dumnezeu corect sau incorect, adevărat sau fals. Exista momente în viaţa fiecăruia când apar anumite „întrebări deosebite în situaţii deosebite", întrebări noi; importantă este încercarea de a oferi răspunsuri, cu siguranţă şi răspunsurile sunt „deosebite". Existând o contradicţie între voinţa omului şi cea a Creatorului, dezvoltarea care urmează nu este cea originală, nu este cea planificată. O putem asemăna cu cea a unui orfan care rămâne fără ambii părinţi şi căruia îi vor lipsi anumite etape esenţiale din viaţa sa. Cu cât creşte mai mult cu atât îşi va pune întrebări legate de „ai lui", la întrebările sale va da răspunsuri imaginare influenţate şi de dorinţă dar şi de necunoaşterea realităţii. Ca în orice familie normală pilonul principal în creşterea copilului este mama-originea, de care copilul este dependent în totalitate. Aceeaşi regulă o putem aplica şi în cazul dezvoltării omului în relaţia cu originea şi scopul său. Dependenţa celui creat este mai mult decât corectă, este chiar necesară. Nu poţi nega ceva atât de evident. Există o multitudine de lucruri pe care noi nu le putem face, nu le putem crea şi totuşi ele există, ba mai mult nu depind de noi, ceea ce mă face să cred că avem un Numitor comun. Independenţa altora arată dependenţa mea, însă arată şi egalitatea cu ceilalţi, fiind independenţi suntem egali. În relaţia cu Creatorul situaţia este alta, chiar dacă suntem creaţi de EL cu scopul de a fi ca EL, nu putem fi chiar ca Dânsul. Ca o consecinţă a acestei inferiorităţii este dependenţa, cel mic depinde de cel Mare, ca şi în relaţiile sociale şi familiale obişnuite de zi cu zi.

2.1. LIBERTATEA

Asumarea unei libertăţi presupune şi o cunoaştere a potenţialului ei. De ce am libertate? Care este scopul ei?

De ce liber!?
De unde ştiu dacă sunt liber şi ce înseamnă sunt liber? Deja fără prea mare efort mă întorc la cuvintele „chipul şi asemănarea noastră", adică liber şi raţional. Cu puţină atenţie observ că dincolo de aceste cuvinte descopăr un adevăr esenţial existentei: conştiinţa de sine, de ea depinde toată dezvoltarea umană, mai mult de ea depinde valoarea existenţei umane. Concordanţa dintre libertate şi raţiune dezvăluie această conştiinţă de sine. Este cea care nu numai că întreabă, cine sunt? ce sunt? pentru ce sunt? dar, tot ea oferă şi răspunsurile. Inevitabil îmi amintesc de „sfatul" marilor filozofi din antichitate: „Cunoaşte-te pe tine însuţi" (Socrate).

Totul începe de la şi cu propria persoană. Deviind puţin, îmi vine in minte Marele mister şi adevăr din Exod când Dumnezeu se face cunoscut lui Moise spunând: "EU SUNT CEL CE SUNT" (Exod 3, 14). Despre acest adevăr voi vorbi pe cât posibil în partea dedicată Divinului. Revenind la propria persoană, aş putea să afirm şi eu ceva asemănător dacă, aş şti cine sunt, însă dacă nu mă definesc, poate nu mă cunosc!?

Ceva (fundamental) ce nu există de la început nu poate apărea pe parcurs - raţiunea. Ceva ce nu există nu poate evolua. Mulţi au fost şi sunt cei care cred că omul se „trage" din maimuţe; măcar de-ar fi spus urşi sau lei, sunt mai puternici şi mai frumoşi. Este clar că cine crede aşa ceva are o gândire asemănătoare cu cea a respectivului animal, habar nu are care este diferenţa dintre un animal şi un om: de o veşnicie. Asemănarea biologică dintre cele două creaturi se datorează mai degrabă originii comune şi nu evoluţiei şi dependenţei genetice comune. Nu aş vrea să consum prea multă energie degeaba, tocmai de aceea încetez cu aceste asemănări amuzante care, să recunosc, mă şi bine dispun uneori. Omul are instincte spunem noi animalice, la fel şi animalele au „gesturi atât de umane" zic alţii, însă afirmaţia „chipul şi asemănarea noastră" se referă doar la om.

Cu cât descopăr că sunt mai liber cu atât mai mult mă diferenţiez de alţii şi altceva, cu atât mai bine mă văd unic şi inconfundabil. Conştiinţa de sine este cea care mă poate face să spun eu sunt om , eu sunt liber să fiu ca Dumnezeu.

Scopul libertăţii?
Este acela de a alege singur să fiu ca şi Creatorul meu. Aici intervine raţiunea, ea este cea care oferă explicaţii. Ce rost ar fi avut omul dacă ar fi fost programat ca un robot să facă exact totul după un anumit plan. EL n-ar mai fi avut supărări, ar fi fost liniştit. Celui care nu i se cere nimic este un nimic, celui care i se cere totul este un tot. Liber - cerere, solicitare, dar şi posibilitate de a alege, voinţa. Omului i se cere tot, are libertatea să refuze. Scopul posibilităţii acestui refuz dă valoarea - nu vrei, eşti nimic; vrei, eşti un tot. Trecerea de la o parte la cealaltă depinde de om, Dumnezeu face oferta cât mai tentantă, nu o dezvăluie în totalitate, dacă omul acceptă descoperă mai mult decât îşi poate imagina. Cel mai important aspect al acestei oferte-cereri este acela de a evidenţia importanţa pe care Dumnezeu o oferă omului şi, mai mult, EL acceptă o egalitate a SA cu omul, un parteneriat. Fie vorba între noi, ce rost are să ai atâtea bogăţii dacă nu ai cui să te lauzi, să le arăţi, poate chiar să le împarţi . De aceea oferta este făcută omului prin crearea sa . Cu cât cineva creează mai mult cu atât mai mult se descoperă şi oferă. Omul este totuşi Capodopera Creaţiei, iar cum UN Dumnezeu este Creatorul, gândiţi-vă ce este omul!

Scopul libertăţii fiind atât de tăcut pare ascuns, este mai greu de descoperit pentru că nu se află în instincte, în dorinţe, poate fi găsit în anumite „sertare", cutii pe care le poate deschide raţiunea, de aceea ele două sunt dependente. Libertatea este Văzul şi Simţirea, dar raţiunea?

2.2. RAŢIUNEA
Raţiune - ştiu că sunt liber
Daca ştiu că sunt liber, atunci cum să acţionez, cum să mă comport? cine mă ghidează, de ce sunt singur, dar oare sunt singur? e cineva cu mine?

Sunt Singur?!
Sunt, însă parcă aud un glas care mă strigă: „omule unde eşti?" Unde este omul după care strigă Acel Cineva? S-a ascuns. De ce? '' sunt gol şi m-am ascuns" (Geneza 3, 10).
Gol şi ascuns - punct şi de la capăt. Omul a stricat ceea ce nu făcuse el, a vrut ceea ce nu putea face doar el (greşeală capitală). Dacă omul nu ar fi fost creat după standardele Creatorului, ar fi fost înlocuit sau şters însă, este o Capodopera, nu poate fi distrus. Daca am fi fost în locul Artistului ce am fi făcut? Am fi făcut ca Michelangelo cu Moise, sau...!? Puţini sunt cei care creează ceva inimitabil dar, nimeni nu poate realiza ceva ce poate doar EL: un om.
În mod normal când ceva există fără participare umană, raţiunea atribuie acel ceva unui Creator, pe care ÎL consideră Superior oricui. Ca urmare poate apărea o oarecare veneraţie faţă de acel Superior însă, în momentul în care reuşesc să înţeleg că existenţa mea este legată de EL, sentimentul capătă un alt sens, ducând la o relaţie mai întâi de curiozitate şi, cu cât curiozitatea este mai satisfăcută cu atât ea dispare şi se transformă în adevăr, recunoscut şi acceptat.

Raţiunea mă face curios şi tot ea este cea care îmi satisface curiozitatea. Orice poate fi explicat; dacă anumite adevăruri mi se par inexplicabile înseamnă că ele nu mă privesc, existenţa mea nu depinde de cunoaşterea lor. Exemplu de adevăr inexplicabil: Dumnezeu nu are început. Omul este convins de Non-Începutul Său în măsura în care este convins de Non-Sfârşitul Său. Cine nu are început nu are nici sfârşit. Faptul că nu înţeleg începutul Creatorului nu mă împiedică să ajung să fiu ca EL.

Cunoaşterea rezultă din raţiune, dintr-o raţiune de comuniune cu cineva sau cu EL. Secretul cunoaşterii se află în comuniune. Secretul cunoaşterii Creatorului se află în comuniunea cu EL. Cu cât comuniunea este mai reală cu atât cunoaşterea este mai exactă. Din comuniunea perfectă rezultă cunoaşterea perfectă (ex: SF. TREIME). Ca o consolare, vom afla dacă Dumnezeu nu are început şi sfârşit la întâlnirea cu EL. Cine este creat de Dânsul se întâlneşte cu EL, fără nicio îndoială.

E cineva cu mine?
„Unde eşti omule (Adame)?" (Geneza 3, 9) - Cineva mă caută, deci nu sunt singur. „M-am ascuns" (Geneza 3, 10) - alegere proprie, greşită? Indubitabil.
Dumnezeu caută, omul se ascunde, ceva nu e în regulă: păcatul. Ce este păcatul? - fac ce vreau şi cum vreau eu. O decizie care denotă egoism şi mai ales orgoliu; o combinaţie mai mult decât periculoasă. Ea ascunde creatul de Creator şi-l îndepărtează de scop.

Consecinţele păcatului sunt iminente în fiecare om. De ce? Dacă toţi oamenii au un singur Creator, atunci toţi au acelaşi singur scop. Toţi refuză scopul, toţi se nasc cu această predispoziţie, se moşteneşte.
Cea mai gravă urmare a refuzului este originala invenţie a unei creaturi: Iadul

2.3. IADUL
Iadul confirmă scopul omului. Nu este o pedeapsă, este o deviere spre sensul opus. Este efectul unei alegeri greşite. Dumnezeu nu poate da ce nu are nici nu primeşte ceea ce nu dă: răutate. Creatura este tentată să-şi critice Creatorul atribuindu-I Acestuia invenţia sa (iadul), nevrând astfel să-şi recunoască greşeala.
Cei care cred în iad, îl cred etern. Au dreptate!? Fiind o înlocuire, da, el este etern. El îl înlocuieşte pe Dumnezeu care este veşnic, deci şi el este veşnic. Apare o lipsă care provoacă suferinţă, o suferinţă care durează cât Dumnezeu şi, cum EL este veşnic.... În iad sunt cei care-şi refuză scopul, ba mai mult nu au vrut să şi-l îndeplinească când ar fi putut, iar acum nu-l mai pot îndeplini, chiar dacă ar vrea.

Recunoaşterea propriei greşeli, dar mai ales recunoştinţa, sunt efectele raţiunii. Greşeala înseamnă lipsă, recunoştinţa înseamnă compensarea greşelii.

Raţiunea este Înţelegerea şi Cunoaşterea. Ele sunt asemănările care conduc la Acel Tot-Posibil din care se nasc Cei Far' De-nceput şi care face ca EI să rămână Fără Sfârşit: IUBIREA.

2.4. IUBIREA
PE PĂMÂNT IUBIREA ESTE PERFECT DORITĂ, ÎN RAI EA ESTE PERFECT IUBITĂ.

Sfântul Apostol Ioan oferă o variantă de răspuns legată de Dumnezeu, spunând că EL este IUBIRE; de altfel El este numit apostolul Iubirii. Indubitabil recunosc faptul că DUMNEZEU este IUBIRE, altfel spus IUBIREA este DUMNEZEU. Unele adevăruri sunt atât de evidente şi coerente încât orice comentariu este inutil. Este şi cazul Iubirii.

Totul s-a născut şi se naşte din Iubire. Omul a fost creat din Iubirea de Sine a Creatorului. Iubirea nu este creată, EA creează. Sfântul Paul afirmă că doar Iubirea este veşnică, personal înţeleg că EA este VESNICIA. Întorcându-mă la iad, aş vrea să înlocuiesc cuvântul DUMNEZEU cu IUBIRE, pentru a înţelege că, de fapt creatura refuzând Iubirea, inventează iadul. Totul este legat de Iubire, cât timp nimic nu există fără EA.

CINE IUBEŞTE IUBIREA, DEVINE IUBIRE

Iubire - Tot-posibil. EA are cei mai mulţi „servitori" sub comandă, în subordine (oricine se naşte). Transformă o dorinţă într-o poruncă, regii în sclavi, pe cei liberi în prizonieri... .

CE ESTE IUBIREA? Câţi oameni au existat, există şi vor exista, atâtea răspunsuri are Iubirea; fiecare fiinţă are şi este un răspuns, pentru că Iubirea este „personală". Un singur adevăr este comun tuturor: este imposibil să nu iubeşti deoarece oricine se naşte din Iubire, iubeşte.

Creator - Iubire Perfectă; Creat - Iubirea este Perfectă

ESTE - Creatura face cunoscut faptul că s-a născut din Perfecţiune. Omul este postaşul dar şi scrisoarea, mesagerul dar şi mesajul. Este dovada incontestabilă a Iubirii, a perfecţiunii Ei. De ce atunci omul nu este perfect? Deoarece nu omul este Izvorul Iubirii, el este Destinaţia. Este perfecţionabil în măsura în care se apropie de Izvor.

SURSA-DUMNEZEU, DESTINAŢIA-OMUL, Din Comuniunea-IUBIREA dintre EI rezultă Efectele:
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU IUBEŞTE CA DUMNEZEU
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU IUBEŞTE CE IUBESTE DUMNEZEU
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU POATE CE POATE DUMNEZEU
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU FACE CE FACE DUMNEZEU
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU ARE CE ARE ŞI DUMNEZEU
CINE-L IUBEŞTE PE DUMNEZEU DEVINE DUMNEZEU
IUBIREA este cea mai Neexploatată „Posibil-Toate" a unei fiinţe. Neexploatând-O, omul refuză să fie „divin", ca urmare îşi poate autodistruge non sfârşitul - sufletul.

2.5. SUFLETUL
SUFLETUL ESTE O PARTE DIN DUMNEZEU, CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE CA DUMNEZEU: VEŞNIC
Ce este sufletul? Un Împrumut veşnic al unei „părţi" din Creator. Împrumut veşnic - nu-l pot restitui, este al meu dar nu provine de la mine. Este un cadou meritat sau nu, depinde cum este administrat. Îmi vine în minte o asemănare auzită de la o predică, legată de prezenţa divină în fiecare tabernacol: Dumnezeu este ca o oglindă care se sparge în multe bucăţi; în fiecare bucată îţi poţi vedea chipul întreg. La fel este şi în cazul sufletului, este o „bucată de oglindă divină" în care se vede „un întreg". Este acel cineva care pune întrebarea: cine sunt? şi cu el se află răspunsul: sunt unic! Sufletul este motivul pentru care scopul omului este acela de a fi ca Divinul; este o parte din Non Început, ca urmare nu are nici sfârşit.

TRUPUL - „JUMĂTATEA SUFLETULUI"
Orice suflet are un trup, de fapt nu există suflet fără trup (excepţie îngerii), acest ''cuplu'' este dependent total. OM - trup şi suflet, o unică combinaţie din care se naşte creatura - om. Trupul este partea efemeră cu rol etern al combinaţiei. Prin el sufletul ajunge să-şi re-cunoască originea, se reîntoarce la origine.
Calitatea cea mai importantă şi „plăcută" în acelaşi timp a trupului este Simţirea. Poate să simtă, privind în jur, rolul pe care-l are în creaţie. Nu doar că i s-a dat în stăpânire o întreagă planetă dar, chiar un întreg univers. Pământul a fost creat pentru om şi va exista cât va exista cel pentru care a fost inventat. Tot ce înseamnă materie este pentru cel mai mare „materialist", omul-trup.

Trupul este cel care deosebeşte omul de înger, oferindu-i posibilitatea de a fi partenerul Creatorului şi nu slujitorul Său. Această materie este cauza „orbirii temporare", cauza nevederii locului destinat sufletului, aflat mai aproape decât este considerat: Paradisul.

2.6. PARADISUL
TOŢI OAMENII AU TRĂIT/TRAIESC/VOR TRĂI PE ACELAŞI PĂMÂNT ÎNSĂ, OARE DUPĂ MOARTE VOR MERGE TOŢI ÎN ACELAŞI LOC!?

Ce este şi unde se află Paradisul?
Este Palatul divin care poate fi al tuturor însă, ales ca destinaţie doar de unii. Aici cazarea şi masa, cu toate facilităţile incluse, sunt gratuite, costă doar „biletul dus". Orice om bogat îşi construieşte un castel după dorinţele sale. Prietenilor le rezervă cele mai bune camere, din dragoste faţă de ei dar şi din amor propriu. Scopul Palatului divin este asemănător, diferă doar mărimea, „starea", condiţiile cerute şi oferite (petreceri surpriză non stop).

Condiţia esenţială cerută pentru participare: oricine intră să fie de „Rang asemănător" (prieten) cu Gazda. O simplă cerinţă, îndeplinirea ei permite accesul la îndeplinirea oricăror dorinţe posibile (ale sufletului). Se cere mai puţin decât se oferă. Nu se intră pe bază de invitaţii, sunt cerute „actele" de viitor proprietar, şederea este definitivă. Aceste „acte" sunt „tocmite" pe pământ - „notariat", notarul fiind „persoana-trup". Durata (viaţa) este limitată, timpul este suficient.

Locul Paradisului. Unde? „Cu exactitate doar Bunul Dumnezeu ştie" (replica de la o glumă). Trupul, ochii lui mă împiedică să văd ceva ce poate nu-mi aparţine?! Nu încă! Cu siguranţă acest Loc există, unde? Fiind un loc imaterial am nevoie de ochi imateriali ca să-l văd. Un principiu de bază cerut, ca de altfel şi în cazul lucrurilor materiale văzute de cei care „vor". Poate cunoaşterea locului este mai puţin importantă decât ce se află în el? Poate că dacă „transportul" este gratuit şi asigurat, de ce să mă preocupe acest, unde? Ştiind că pot fi printre proprietarii acelui Loc, este normal să existe o doză de curiozitate, mai ales la apropierea de „expirare" a timpului, însă „perfectând actele" curiozitatea scade şi creste certitudinea ajungerii în acel Loc.

Ce este şi unde este Paradisul? Nu sunt necesare răspunsuri exacte, exactitatea sau inexactitatea lor nu schimba rolul şi condiţiile acelui Loc. Ele ţin de o curiozitate normală - personală fiecărui posibil „proprietar". Un adevăr este cert: sufletul este ca şi un bumerang, se întoarce de unde pleacă (Creator - Paradis), sau cade prin „apropiere" (suferinţa - iad).

2.7. ÎNGERII- Buni şi Răi
DIFERENŢA DINTRE UN OM ŞI UN ÎNGER NU CONSTĂ ÎN TRUP CI ÎN POSIBILITATE

Înger - suflet fără trup - slujitor?
Rolul unui înger este acela de soldat în slujba Creatorului, dar şi a unui singur creat, omul. Existenţa îngerilor o deduc şi făcând comparaţii între nevoile unui rege pământean şi cele ale Marelui Rege; aşa cum primul are nevoie de servitori, Al Doilea are şi mai multă nevoie de ei, doar e mult mai Mare.

Pentru om, îngerul este un „bonus", încă o dovadă a importanţei sale în întreaga Creaţie. Îngerii confirmă statutul omului în Creaţie, şi datorită lor omul se poate considera o Capodoperă. Îngerul este prima creatură, omul este ultima, adică îngerul este pentru om şi nu invers. Scopul său este dublu: slujirea lui Dumnezeu şi a omului (omul are unul singur, restul sunt ai LUI).

Libertatea angelică? Personal cred că un înger a fost liber înainte de crearea omului, având o singură dată posibilitatea de a alege. Unii au ales greşit - naşterea Răului. Păcatul provine de la un înger, tocmai de aceea este imposibil pentru el să se „renască", nu are cum să se purifice. Refuzul unui înger de a-şi sluji Creatorul a dat naştere iadului şi „locuitorului" său, răul. Din a sluji, scopul unui astfel de înger devine cel de a distruge. Dacă trebuia să-şi slujească Creatorul şi omul, acum el va încerca necontenit să-i distrugă. Pe Dumnezeu nu-L poate distruge dar pe om da, lovind astfel şi în Creator.

Dacă începutul răului ar fi fost cauzat de om, îngerul i-ar fi luat locul. Faptul că nu s-a întâmplat aşa confirmă originea păcatului: sufletul fără trup (înger-slujitor). Oare Creatorul nu putea distruge un astfel de înger? Nu, din două motive: 1 - sufletul, ca parte din EL, este veşnic; 2 - distrugerea „păcătosului" ar însemna întoarcerea în Creator, ori EL nu dă ce nu are, nici NU PRIMEŞTE CE NU DA (răutate).

2.8. OMUL ŞI „PĂCĂTOSUL"
SLĂBICUNEA ESTE IMPERFECŢIUNE
Omul ştie cine este şi ce este. Îngerul negru la fel. Din această cunoaştere rezultă rivalitatea, lupta dintre ei. Negromanul (diavolul) atacă din invidie, omul se apără cu o armă inegalabilă: libertatea. Este liber să aleagă să fie rău sau nu.

Cine este mai puternic? Sunt tentat să recunosc superioritatea păcătosului. Reamintirea scopului fiecărei părţi ne contrazice. Scopul şi libertatea sunt armele omului cu care acesta poate riposta la orice atac şi chiar să câştige lupta. Cei mai mulţi dintre oameni cred că este mai uşor să faci răul decât binele. Fals. Poate dovedi cineva că este constrâns să facă răul? dacă nu, înseamnă că a face răul este o alegere personală. Libertatea omului provoacă daune dar şi satisfacţie negromanului. Răul făcut de bunăvoie „valorează" pentru el. Când omul face rău devine supus celui care trebuia să-i slujească, nu să fie slujit, în acest serviciu constă satisfacţia maximă a păcătosului. EL, slujitorul, este servit de „preferatul" Creatorului. Dacă omul ar şti că a face răul este echivalent cu a servi pe cineva „inferior" şi, dacă ar avea o iubire de sine conştientă, nu numai că s-ar opune răului, dar l-ar face inexistent, umilindu-l prin a-l ignora.

Binele. Sunt obligat să fiu bun? Conştiinţa obligă. În scopul uman este inclus binele ca fiind „ceva normal". Căderea în păcat a minimalizat această „normalitate", iar repararea ei cere efort continuu. De intensitatea efortului depinde funcţionarea acestei „normalităţi", dar şi predispoziţia la păcat. Păstrarea unui echilibru înseamnă: a face binele este mult mai uşor decât răul. Echilibrul derivă dintr-o „stare", cu rolul cel mai important în menţinerea lui: dominarea de sine.

2.9. DOMINAREA DE SINE-ADEVĂRUL (I)
CINE CUNOAŞTE ADEVĂRUL TRĂIEŞTE ADEVĂRAT

Dominarea de sine - autocontrolul
Este calitatea care menţine şi dă naştere celorlalte calităţi, tocmai de aceea este cea mai importantă dintre ele. Se naşte din tandemul cunoaştere - adevăr. Ce este adevărul?

Adevărul este Realitatea Supremă şi Independentă faţă de orice existenţă provocată.

Cunoaşterea este dependentă de om, derivă din „sistemul" simţire-înţelegere, caracteristic acestei creaturi.

Dominarea de sine este concordanţa şi armonia dintre aceste două „existenţe", adevăr şi cunoaştere. Chiar dacă cineva nu crede în adevăr, el rămâne acelaşi, aceasta este independenţa lui. Prin cunoaştere ajung la adevăr şi el la mine. Independenţa adevărului denotă faptul că este incoruptibil, nu poate fi schimbat, însă el schimbă. Nu poate fi rău. Omul este o creatură, este un adevăr incontestabil. Creatorul nu este o creatură - EL deţine adevărul, controlul asupra lui. Este primul semn al oricărei existenţe. Are vârsta Creatorului şi domeniul Său.

Relaţia om - Adevăr implică recunoaşterea omului privind supremaţia celui din urmă, dând naştere la un adevăr personal, uman. Scopul omului este un astfel de adevăr, iar imposibilitatea de schimbare a acestui adevăr, confirmă originea lui şi importanţa sa pentru viaţa umană.

Dominarea de sine, autocontrolul, este adoptarea şi folosirea adevărului prin intermediul cunoaşterii în interes personal, rezultând o adaptare umană la cerinţa supremă a Adevărului: omule, fi dumnez-Eu!

2.10. RECUNOŞTINŢA (I)
Când ţi se oferă gratuit posibilitatea de a fi un dumnez-Eu, gestul cel mai simplu pe cale-l poţi face, ca om, este să spui: mulţumesc!
Mulţumesc - rezultat al conştientizării scopului şi importantei propriei existente. Este cel mai adevărat şi sublim sentiment pe care-l poate oferi omul Creatorului său. Conştientizând propria valoare, între creatură şi Creator se naşte de la sine, o relaţie de inferioritate voită de primul. Omul îi atribuie lui Dumnezeu ceva ce este doar al Său: Primatul - Suveran(itatea). Ca urmare îşi asumă singur scopul (să fiu ca EL), fiind conştient de Marele Dar şi de principalul efect al îndeplinirii sale - voi fi ca EL.

Gratitudinea, recunoştinţa este singurul element-fapt pur uman, de aceea manifestarea ei continuă devine şi este o obligaţie. Un Dar te obligă să spui un Mulţumesc. Făcând acest gest cât mai des, recunosc Primatul divin, Darul primit şi potenţialul acestui Dar. Acest cuvânt simplu, mulţumesc, se naşte dintr-o „luare la cunoştinţă", însă cel mai important efect al său este confirmarea îndeplinirii propriei voinţe - misiuni: eu sunt un dumnez-Eu!

Buget 2010

2009-12-23T15:08:00.001+02:00

- Servicii secrete 1.800 mil. lei (STS 305 milioane, SRI 1.200 mil. ...)
- Sanatate, total 2.000 mil, un pic mai mult decat serviciile.
- Senatul Romaniei, 95 mil. lei (ala care vor sa-l lichideze ca sa reduca povara tarii)
....
Si asa se cheltuie banii romanilor, pe ascultat telefoane.
N-am iesi mai ieftin daca ne-am asculta fiecare telefoanele?

http://mihaivoicu.wordpress.com/2009/12/23/despre-cheltuielile-publice-noi-sa-fim-sanatosi/

Bio-terorismul

2009-12-16T09:12:00.000+02:00

Toate persoanele care fac parte din grupele de risc stabilite de Ministerul Sanatatii pentru campania de vaccinare împotriva gripei pandemice si care refuza imunizarea vor fi obligate sa plateasca tratamentul, eventual spitalizarea, daca se îmbolnavesc, a anuntat, ieri, Adrian Streinu Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii. El a declarat ca exista un ordin al ministrului sanatatii în acest sens.

Jane Burgermeister - jurnalist austriac ce a depus recent plangere catre FBI impotriva Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), a ONU si a unor inalti oficiali guvernamentali si corporatisti, privind bio-terorismul - a fost concediata de la locul de munca. “Luni am fost concediata in mod neasteptat de la locul meu de munca, din postul pe care-l ocupam, de corespondent european al site-ului despre energia regenerabila la nivel mondial”, scrie Burgermeister pe blogul ei.

Virusul H1N1 omoara provocand o “furtuna a citokinelor” * Vaccinul este stimulator al letalitatii virusului, prin reactie excesiva a imunitatii *

Amendamentul "Cercel": in Romania, angajatii institutiilor de comanda ale statului nu vor fi inoculati, precum restul populatiei.

Daca in trecut numarul de locuitori ai planetei se regla prin razboaie, din acest mileniu el va putea fi "reglat" prin mijoace chimice, farmaceutice, virusuri, precum si prin hrana administrata. Deja se vorbeste despre celebrul Codex Alimentarius, prin care statele care au aderat la el (195 la numar, reprezentand 85% din populatie) vor hotari prin legi ce are si ce nu are voie sa manance cetateanul.

Reactii de protest intre cadrele medicale

Cel putin interesant in acest context este si faptul ca vaccinarea impotriva AH1N1 a starnit numerase reactii de protest si in Romania, iar vaccinarea impotriva HPV a fost un veritabil esec. Anul trecut parintii fetitelor care urmau sa fie inoculate impotriva cancerului de col uterin au refuzat procedura. Ministerul Sanatatii nu s-a lasat, iar anul acesta a incercat sa introduca obligativitatea vaccinarii. In ceea ce priveste AH1N1 pana si cadrele medicale au refuzat sa-si faca vaccinul. La Iasi, de pilda, din 384 de cadre medicale doar 16 au fost de acord cu vaccinarea. In Bucuresti procentul este mai mic. Varful de lance al isteriei porcine, ca si al cancerului de col uterin este secretarul de stat Adrian Streinu-Cercel, cel care a creat o psihoza in massa sa determine populatia sa se vaccineze. Cu o avere impresionanta (AIM a publicat sumele din conturile acestuia), Sreinu-Cercel este portavocea marilor concerne farmaceutice din occident ce doresc sa faca acest experiment odios si pe populatia din Romania.

Planul "Cercel" de decimare "in sistem turma"

Conform planului "Cercel" trebuie vaccinati imediat copiii cu varste intre 7-14 ani, precum si gravidele. In pasul al doilea, sugarii si prescolarii, impreuna cu elevii de liceu. Urmeaza studentii si batranii peste 65 de ani, apoi cei de la 25 la 40 de ani si intr-o ultima etapa cei intre 40-65 de ani.

Acelasi Streinu-Cercel ne explica faptul ca vaccinarea trebuie sa fie obligatorie. Ba chiar a gasit si un termen: "in sistem turma". Ca acela care nu se vaccineaza si care nu se izoleaza risca inchisoarea de la 1-7 ani pentru raspandirea cu buna stiinta a unui virus letal. In plus, s-a adresat patronilor si conducatorilor de institutii sa-si oblige angajatii la vaccin si a insinuat ca altfel trebuie amenintati cu concedierea in massa.

Nu si Presedintia, Parlamentul, sau Guvernul

Cu toate acestea exista si categorii sociale pentru care vaccinul nu este obligatoriu, ba chiar nu trebuie facut, fapt care alimenteaza teoria conspiratiei. Iata si institutiile in care nu este obligatorie vaccinarea: Presedintia, Parlamentul, Guvernul, Prefecturile, Primariile, Regiile de stat, Ministerele, Tribunalele si Parchetele, nu insa si Politia si Armata, dar altfel toate institutiile care au comanda Romaniei. Cu ce ar fi angajatii acestor institutii mai breji? De ce ar fi ei mai imuni in fata virusului AH1N1?

Averismentul Dr. Russell L. Blaylock

Nimeni nu trebuie sa accepte vaccinarea contra gripei porcine … este vorba de unul dintre cele mai periculoase vaccinuri cunoscute vreodata. Contine un adjuvant numit squalena (MF-59). Acest produs poate provoca grave boli auto-imune ca scleroza in placi, artrita reumatoida si lupusul. Este vorba de adjuvantul vaccinal care a fost asociat cu sindromul razboiului din golf ce a cauzat moartea a mai mult de 10.000 soldati si care provoaca o agravare cu 200% a maladiei Lou Ghering (scleroza laterala amiotrofica-ALS sau boala lui Charcot, boala mortala).

Cea mai buna protectie este vitamina D3. Este recomandabila o doza de 5000UI pe zi iar cand boala se face simtita, se va mari doza pana la 15.000UI zilnic. Vitamina D3 moduleaza reactia imuna, reducand riscul reactiilor excesive. Ea stimuleaza corpul sa produca ceea ce se numesc peptide antimicrobiene care pot distruge virusul fara interventia sistemului imunitar. Efectul este proportinal dozei administrate. Cu cat doza de vitamina D3 este mai ridicata, cu atat protectia este mai buna. Uleiul de peste contribuie in mod egal la reducerea unei reactii imune excesive. O lingurita de cafea cu ulei de peste pe zi ar fi suficienta (cel mai bun este uleiul de peste norvegian cu lamaie Carlson). In cazul unor simptome grave luati o lingurita de cafea cu ulei de peste de doua ori pe zi. Diversi antioxidanti pot fi de asemenea utili cum ar fi curcuma, bioflavonoiduil quercetin, extractul de muguri de grepfruit, vitamina C, vitamina E naturala. Un aport multi mineral/vitaminic este de asemenea esential. Dr RUSSELL L. BLAYLOCK, M.D.( Agentia Org.)

Despre vaccin

2009-11-14T09:45:00.000+02:00

David Icke

Tom Jefferson de la Cochrane Institute:
"Vă mai amintiţi de gripa porcină, care ar fi trebuit să ne omoare pe toţi? Ce s-a întâmplat cu ea? Nimic. Cu toate acestea, oficialii continuă să facă predicţi din ce în ce mai apocaliptice. Câteodată, am impresia că o întreagă industrie aşteaptă o pandemie.
Mă refer la reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la virusologi şi la companiile farmaceutice. Această industrie implică foarte mulţi bani, influenţă şi instituţii!"

Bump

2009-10-31T18:30:00.000+02:00

Euribor/Robor/Libor

2009-10-04T11:25:00.000+03:00

EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii la creditele in EUR, practicata intre principalele banci europene.
LIBOR* (London InterBank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii practicata de bancile de pe piata interbancara londoneza.
ROBOR (fost BUBOR) este rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancara si este stabilita de catre BNR.
ROBID (fost BUBID) este rata medie a dobanzii la depozitele in lei atrase de pe piata interbancara.

*LIBOR se calculeaza atat pentru lira sterlina, cat si pentru dolarul american (LIBOR USD), francul elvetian (LIBOR CHF) si alte valute majore pe piata financiara.

Atat EURIBOR, LIBOR cat si ROBOR se stabilesc pentru perioade diferite de timp cum ar fi: EURIBOR ON - in fiecare zi; EURIBOR 1W - la o saptamana; EURIBOR 1M - la o luna; EURIBOR 3M - la 3 luni; EURIBOR 6M - la 6 luni; EURIBOR 9M - la 9 luni; EURIBOR 12M - la 12 luni.

Fiecare banca isi stabileste periodocitatea cu care se raporteaza la acesti indici, cele mai folosite perioade fiind de 3M (3 luni) si 6M (6 luni). Astfel banci precum ALPHA BANK, BRD, Banca Romaneasca, Piraeus Bank si altele se raporteaza la EURIBOR 3M pentru stabilirea dobanzilor la creditele lor ipotecare in euro. Ce insemna acest lucru? Cand dobanda este variabila in functie de EURIBOR 3M, insemna ca, rata dobanzii se schimba o data la 3 luni pe data de25 a lunii (martie, iunie, septembrie, decembrie), in functie de indicele EURIBOR din data de 15 a lunii respective.

Credit Europe Bank de exemplu, se raporteaza la EURIBOR 6M pentru creditele ipotecare in euro si LIBOR(CHF)6M pentru creditele ipotecare in franci elvetieni. Astfel, pentru a stabili rata dobanzii pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2008, banca se va raporta la ultimul indicele EURIBOR 6M de la 31 decembrie 2007, iar pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2008 la indicele EURIBOR 6M de la 30 iunie 2008.

Planeta birocratilor

2009-09-28T09:35:00.000+03:00

Dan Selaru - Romania obiectiva

Există două grupuri de actori economici importanţi la nivel global, statele şi multinaţionale. Ambele au o caracteristică, sunt depersonalizate. Să ne uităm atent, puterea politică spune că reprezintă voinţa poporului, conducerea multinaţionalelor reprezintă voinţa acţionarilor. În ambele cazuri se conduce prin delegare de la cetăţeni sau investitori. În fruntea ambelor tipuri de structuri sunt birocraţi care inventează o cultură instituţională.

Dar ambele grupuri de birocraţi nu au în cultura lor plata greşelilor. Birocraţii puterii politice au salvat cu ocazia acestei crize crema birocraţilor din rândul multinaţionalelor, "too big to fail" este expresia complicităţii birocraţilor care conduc lumea.

Etica protestantă la care făcea referire Max Weber a fost pusă în cui, responsabilitatea faţă de greşeală a fost uitată pentru că nu mai există un responsabil clar, un capitalist veros cum i-ar plăcea lui Ion Iliescu să zică, există doar un grup de birocraţi care se rotesc şi pe care aproape nimeni nu-i poate arăta cu degetul.

Cum şi de ce s-a ajuns aici? Nici măcar nu mai contează. O explicaţie are Varujan Pambuccian. Arta deosebită a birocraţilor este reglementarea, stabilirea de reguli de comportament pentru toţi cei dependenţi într-o formă sau alta de ei. Adică pentru toată lumea.

Victoria "capitalismului" chinez este definitorie, este a treia cale, cea în care birocraţii dau atâta libertate poporului cât "trebuie". Modelul o să fie copiat încet, încet de toată lumea, păstrând mai mult sau mai puţin din aparenţe.

Singura insulă de libertate este Internetul. La chinezi e cenzurat, la musulmani e cenzurat, la evreii ortodocşi e cenzurat, în UE se încearcă controlul. Poate nu atât de repede cât cred unii sau atât de încet cât speră alţii libertăţile noastre o să fie călcate în picioare de birocraţii care înţeleg că reglementarea insidioasă este calea spre control.

Planeta birocraţilor ne înghite pe toţi, unii or să moară luptând, alţii, mai mulţi, or să aclame iar majoritatea nici măcar nu e interesată pentru că pâinea şi circul sunt asigurate. Şi nu există nicio conspiraţie mondială, niciun plan diabolic, nimic din toate astea, există doar câteva milioane de oameni îmbrăcaţi la patru ace, totdeauna preocupaţi de binele nostru care reglementează, de la lungimea castraveţilor la ce trebuie să gândim.

Totul se face lent, cu o mentalitate de hârciog care ne roade libertatea.

Cat de legala este ridicarea masinilor?

2009-09-16T08:39:00.000+03:00

Cat de legala este ridicarea masinilor parcate neregulamentar?
16 Septembrie 2009
Av. Tudoriu Dan Felix

Masura ridicarii si depozitarii vehiculelor parcate ilegal este intemeiata de dispozitiile art. 64 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu modificarile ulterioare.

"1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz.
2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in conditiile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament".

In practica, cel putin cea din Municipiul Bucuresti, aceasta ridicare si depozitare a vehiculelor stationate neregulamentar, se realizeaza de catre o serie de firme „agreate”, care percep tarife de la posesorii autovehiculelor in schimbul unor pretinse servicii de ridicare, transport si depozitare.

Este aceasta practica legala in raport cu OUG 195/2002?

Din analiza atenta a actului normativ, se pot trage cateva concluzii interesante cu privire la legalitate.

Alineatul 1 arata ca "ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public” (sublinierea imi apartine – nota autor).

Asa cum reiese din interpretarea literala a actului normativ, doar administratia publica locala sau administratorul drumului public sunt indreptatite sa efectueze ridicarea si depozitarea. Daca pentru notiunea de administratie publica locala nu avem probleme in a identifica cine sunt acestea (consiliile locale, judetene, primari, autoritati in subordinea acestora), notiunea de administrator al drumului public nu este definita prin lege. Totusi, conform Legii nr. 215/2001 (a administratiei publice locale), art. 36 alin. 67 pct.13, consiliile locale sunt responsabile de podurile si drumurile publice. Astfel ca, cel putin pentru drumurile din localitati, putem identifica drept administratori ai drumului public pe autoritatile publice locale.

In consecinta, cel putin pentru situatia stationarii pe drumul public in raza localitatilor, putem identifica, fara a gresi, cine poate proceda la ridicarea si depozitarea vehiculelor identificate a stationa neregulamentar.

Sigur, aceasta concluzie nu inseamna ca autoritatile publice locale nu pot angaja pentru realizarea materiala a operatiunilor de ridicare si depozitare si firme private, insa ce intereseaza aici este raspunderea juridica si raporturile juridice care se stabilesc. O firma privata nu poate ridica si depozita o masina identificata a stationa neregulamentar pe drumul public in nume propiu, ci numai, eventual, ca angajat contractual al autoritatii publice locale in numele si pe seama acestora.

De aici rezulta si consecinte juridice importante:

1.Ridicarea si depozitarea masinilor stationate neregulamentar de catre firme private in nume propiu este ilegala, raportat la dispozitiile OUG 195/2002, o fapta ilicita, si aceste firme trebuie sa raspunda pentru toate prejudiciile cauzate conform raspunderii civile delictuale, iar in cazul in care poate fi angajata, si conform raspunderii penale.

2.Solicitarea de sume de bani cu titlu de contravaloare a serviciilor de ridicare, transport si depozitare, de catre firmele private este, de asemenea, ilegala. Art. 64 alin. 2 dispune, intr-adevar, ca aceste cheltuieli trebuie suportate de detinatorul vehiculului.
Dar, asa cum aratam mai sus, ridicarea si depozitarea se poate face exclusiv in numele autoritatii publice locale. Intre firma care ridica si depoziteaza vehiculul si detinatorul autovehiculului nu exista raporturi contractuale privind prestarea de servicii de ridicare si depozitare. Astfel ca nu exista nici obligatia de plata atat timp cat nu exista vreun contract intre cele doua parti. Este adevarat ca firmele care presteaza astfel de servicii invoca Regulamente adoptate de consiliile locale, care le-ar da dreptul sa procedeze astfel.

In ce priveste legalitatea acestor Regulamente, de asemenea, constatam ca ele sunt ilegale.

Art. 64 alin. 3 din OUG 195/2002 dispune ca procedura dupa care se face ridicarea vehiculelor in astfel de situatii va fi prevazuta prin Regulament. Insa, in intelesul OUG 195/2002, notiunea de regulament are o definitie precisa. Conform art.124 alin. 2 din OUG 195/2002, se prevede ca „in termen de 30 de zile de la data publicarii, Ministerul Administratiei si Internelor va elabora regulamentul de aplicare a prezentei ordonante de urgenta, care se aproba prin hotarare a Guvernului.”

Astfel, acest regulament nu este orice act de aplicare a ordonantei, ci un act aprobat prin Hotarare de Guvern. In momentul de fata, in vigoare este Hotararea de Guvern nr. 1391/2006 care, insa, nu dispune in ce priveste procedura de ridicare a autovehiculelor. Faptul ca pana in acest moment Guvernul nu a reglementat aceasta procedura, aceasta nu inseamna ca autoritatile publice locale sunt indreptatite sa procedeze la adoptarea unui astfel de regulament (de altfel, cate unul pentru fiecare autoritate locala in parte in functie de tot felul de interese particulare), depasindu-si in mod vadit atributiile, intrand intr-un domeniu unde competenta de reglementare apartine exclusiv Guvernului Romaniei.

Aceste acte normative adoptate de consiliile locale sunt nule, fiind adoptate cu depasirea atributiilor consiliilor locale. In plus, ele sunt nule si din perspectiva faptului ca acorda dreptul de a proceda la ridicarea si depozitarea vehiculelor unor persoane private, ceea ce contravine OUG 195/2002, asa cum aratam mai sus.

Personaje ideale

2009-09-09T09:55:00.000+03:00

Instinctiv considerăm că un doctor trebuie să fie plin de compasiune, să se poziţioneze în lupta pentru viaţă, să-i pese, să nu doarmă, să sufere alături de pacient si nicidecum ca face o afacere din meseria lui ...

Instinctiv considerăm că poliţistul se zbate pentru aflarea adevărului, se sacrifică pentru semenii săi, sare în calea glontelui pentru a apăra un cetăţean.

Instinctiv construim un piedestal pentru judecător, pentru asistentul social, pentru profesor, pentru preot ... Instinctiv construim personaje ideale supuse unui ţel superior care îi face supraoameni, feriţi de greşeli şi de ispite.

Dar oamenii nu sunt deloc aşa, oamenii sunt răi şi se chinuiesc să fie buni.

Politicienii ar trebui să-i iubească si să-i ajute pe cei care le acordă încredere.
Politicienii sunt însă exact ca noi, exact ca doctorul, ca poliţistul ca judecătorul, ca asistentul social, ca profesorul, ca preotul sau ca motociclistul în costum de piele pe un Harley Davidson.

Nu există supra-oameni, ci doar modelele din mintea noastră pe care le asociem unor supraoameni. Oamenii nu sunt donatori ci consumatori, instinctiv omul distruge orice pentru a-şi crea avantaje.

Politicienii nu pot fi deci supra-oameni... Dar sub-oamenii?

Prelucrare dupa blogul de bibliotecarului.

Tache, Ianke si Cadir

2009-09-08T16:06:00.000+03:00

Get this widget

Track details

eSnips Social DNA

Fața galbenă care râde

2009-09-06T09:12:00.000+03:00

The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on Vimeo.

reportaj-de-domnisoara-3 Cum-am-incinerat-o-pe-ta-sofica

2009-09-02T09:38:00.000+03:00

http://www.reportervirtual.ro/2009/09/reportaj-de-domnisoara-3cum-am-incinerat-o-pe-ta-sofica.html

Calatoriile unei cirese in China

2009-08-25T18:16:00.000+03:00

Cum arata bagajul unei cirese care pleaca in Asia

Recorduri ciresesti

.

Atunci cand idolul devine spectator

2009-08-25T18:01:00.000+03:00

2009-08-22T15:23:00.000+03:00

http://www.dollo.ro/?p=229

“Sunteti al cincilea client din portofoliul meu care renunta la asigurare pe vreme de criza. Si nu ma asteptam. Unul dintre ei mi-a spus ca vrea sa-si traiasca viata. Auzi! Si stiti ce i-am spus? Trebuia sa-i administrez un dus rece, nu-l puteam lasa asa…. I-am dat exemplul unui copil de 12 ani. Daca ar fi dupa el, cum si-ar trai el viata? Pai n-ar vrea sa mearga la scoala, ar manca numai inghetata si fast food si ar petrece tot timpul la calculator. Ce ar ajunge el ca adult? Un ratat! Trebuie sa va ganditi ca in viata aveti si niste responsabilitati, si sa vi le asumati. Apoi, ganditi-va, nimeni nu intinereste, da?!”

Asta spunea consultantul meu financiar, angajat acum patru ani de la ING ca sa-mi investeasca cu pricepere putinii bani pe care reuseam eu sa-i pun de-o parte pentru pensie. Adica imi facusem o pensie privata, constienta fiind la vreme aia ca… nu intineream, ca toti patronii la care lucrasem pana atunci in presa imi platisera pe cartea de munca numai salariul minim, iar pensioara de la stat nu mi-ar fi ajuns nici de medicamente, nu? Deci acum patru ani am fost un om responsabil, care se gandea la viitor cu preocupare si lua masuri, daca ar fi sa ma folosesc tot de o caracterizare a consultantului financiar.

Ei bine, ieri am decis sa traiesc periculos. Am reziliat contractul cu ING si am dat cu piciorul ocaziei de a ma bucura, peste 20 de ani, de o batranete linistita la umbra palmierilor.

Marturisesc ca scanteia care a aprins fitilul in capul meu a fost un interviu publicitar dat online pe hotnews de o directoare din ING (apropos, daca as fi ING m-as gandi inca o data daca as mai alege astfel de metode de promovare). Erau acolo o multime de postari in care oamenii spuneau ca au renuntat la asigurarile ING pentru ca au constatat ca sumele date de ei in loc sa creasca, au scazut. Asta m-a trimis si pe mine la hartiile pe care, anual, mi le dadea consultantul meu, si le-am citit cu atentie, adica asa cum ar fi trebuit s-o fi facut-o mai din vreme.

Lucrurile stateau asa: dadeam trimestrial cate 330 de lei la ING, ca sa-mi asigur batranetile. Anual, deci, 1320 de lei, in patru ani – 5.200 de lei. 52 de milioane, nu e mult, dar erau banii munciti de mine, bani pe care cu capul meu fara apetenta pentru aritmetica n-as fi reusit sa-i inmultesc pe piata de capital, deci m-as fi bucurat daca la ei expertii financiari ai ING ar fi reusit sa adauge macar 1 leu.

N-a fost asa. Situatia financiara prezentata de consultant in fiecare an la reinnoirea politei arata ca “unit-urile” alea detinute de mine in portofoliu valorau mai putin decat dadeam eu trimestrial pentru ele. Daca as fi tinut la saltea cele 13 milioane de lei anual acum le-as fi avut, probabil, tot pe alea, dar asa, la ING din ele s-au platit comisioane si alte costuri de intretinere a contului. Desi banii erau investiti in niste fonduri financiare care teoretic ar fi avut niste profituri an de an, la mine in cont nu se vedea nimic din asta. Era ca si cand eu dadeam bani la ING si ei imi luau din ei ca sa mi-i pastreze , fara sa-i puna la treaba, cum zic oamenii de afaceri.

La discutia de ieri cu consultantul am aflat ca bilantul celor 4 ani in contul meu era de 4.000 de lei, adica in patru ani de investitii “cu cap” la ING pierdusem 1.200 de lei. Normal, i-am zis ca vreau sa renunt sa mai finantez ING si in urmatorii 20 de ani, considerand ca decizia mai inteleapta e sa limitez pierderea la cei patru ani si nu s-o extind la 25, in sperantza ca mai apuc pensia privata promisa de olandezi.

Omul s-a straduit o jumatate de ora sa ma convinga sa n-o fac. Argumentele gata invatate la training-urile companiei sunau foarte fals in urechile mele de contributor, brusc trezite la realitate. Intotdeauna am avut o admiratie pentru oamenii astia care au o minte asa de odihnita incat sunt capabili sa reproduca cu intonatie si patos niste texte nedigerate, invatate de la altii. Dar am zis ca platisem suficient patru ani aceasta calitate a omului din fata mea si m-am straduit si eu sa-i contraargumentez, crezand un moment ca putem chiar sa ne intelegem. I-am zis sa se puna in locul meu si sa-mi zica daca i-ar conveni sa dea bani fara sa vada niciu beneficiu din ei. Era clar ca nu se putea pune in locul meu, de vreme ce job-ul lui era finantat fix din taxa pe prostia mea. La toate argumentele mele imi raspundea psihologic, cu scenarii de genul: “in caz de invaliditate din accident aveti o pensie, un ajutor pe care altfel cine vi-l da? In caz de deces, mama dumneavoastra primeste o suma…In caz de…”. Nimic despre lipsa de performanta a lor.

Omul imi daduse la inceputul relatiei noastre doua scheme financiare, reprezentand scenariul optimist si cel pesimist al evolutiei mele financiare. Banii pe care ii aveam eu acum in cont nu se incadrau nici macar in scenariul pesimist, care prevedea totusi o minima crestere in cei 4 ani.

Singurul argument al omului era criza financiara, desi i-am tot repetat ca criza e acum, iar eu pierd bani cu ei de 4 ani. N-am reusit sa rezonam si ne-am despartit. Nu inainte de a ma pune sa completez o cerere de reziliere, in care trebuia sa spun si motivele renuntarii mele. Asa am aflat ca de fapt nu voi primi nici macar cei 4.000 de lei pe care-i aveam in portofoliu, ci “vom vedea la ce valoare de reziliere a unit-urilor s-a ajuns azi”, minus costurile si comisioanele de reziliere…

Valoarea de reziliere a unit-urilor mi-a fost comunicata ulterior – 3.200 de lei aproximativ. Asadar, aventura mea financiara cu ING m-a costat deocamdata 2.000 de lei in patru ani. O sa constat peste doua saptamani, daca in cont paguba nu e mai mare, date fiind comisioanele alea de care zicea omul. “Treaba dumneavoastra, timpul ne va arata cine a avut dreptate!”, mi-a spus la despartire consultantul, lasandu-ma sa plec in lume neasigurata, fara aparare in fata vietii.

Dobanda de referinta

2009-08-20T10:31:00.001+03:00

Orice sportiv prins dopat este considerat trişor şi îndepărtat din viaţa sportivă. Rezultatele lui sunt şterse din tabele, nu-i mai este permisă participarea la competiţii şi este supus oprobriului public. Înşelătoria se pedepseşte şi medaliile sunt retrase.

Inflaţia este fenomenul prin care valoarea banilor se depreciază în timp. Ce anul ăsta se cumpără cu 1 leu peste un an o să se cumpere cu 1 leu şi 5 bani. O inflaţie de 5 procente.

Statele au o bancă centrală care reglementează o dobândă de referinţă la care se raportează toate dobânzile bancare.

Dacă dobânda de referinţă este mică şi inflaţia mare (diferenţa dintre ele este negativă sau zero) oamenii pot lua un credit relativ uşor şi pentru că inflaţia e mare pentru a nu pierde valoarea banilor împrumutaţi cumpără imediat bunuri şi servicii. Este stimulat consumul şi investiţiile pentru că banii sunt ieftini (dobândă mică) şi trebuie cheltuiţi repede pentru a nu-şi pierde valoarea. Investiţiile pot să aibă o rată a profitului mică pentru că dobânda e mică. Băncile comerciale nu sunt foarte interesate de bonitatea clienţilor. E o perioadă de boom economic. Orice investiţie e bună. Şomajul scade.

Să nu uităm că băncile comerciale împrumută cam de 10 ori mai mulţi bani decât au de fapt (cu cât acest număr e mai mic cu atât e mai mic pericolul de credit acordat prea uşor). Practic piaţa e inundată de bani inexistenţi. Devin astfel viabile investiţii pe termen lung care nu produc bunuri şi servicii decât peste o perioadă îndelungată de timp. Datorită competiţiei între antrepenori împrumuturile pe termen lung devin o "necesitate". Pentru că toată lumea cumpără se produce o scădere a economiilor populaţiei şi împrumuturile încep să fie cerute înapoi pentru că depozitele sunt bani reali nu inexistenţi în realitate cum sunt majoritatea celor împrumutaţi şi de aici dezastrul investiţional al multor împrumuturi luate prea uşor sau pe un termen prea lung.

Creşte cantitatea de bunuri şi servicii disponibile pe piaţă. Natural ar fi ca preţul acestora să scadă, să scadă inflaţia şi să se ajungă la echilibru dar producţia de bunuri şi servicii e incapabilă să ţină pasul cu cantitatea de bani existenţi pe piaţă. Scăderea inflaţiei este mult mai lentă şi echilibrul se atinge într-un ritm mult mai lent. Este posibil ca să nu se ajungă la echilibru, actorii economici falimentând iar producţia de bunuri şi servicii să nu crească. Prin falimente scade puterea de cumpărare, creşte şomajul scade consumul şi se ajunge la un cerc vicios şi la hiperinflaţie.

Când dobânda de referinţă e mare şi inflaţia mică (diferenţa lor e pozitivă) oamenii au tendinţa naturală de a păstra banii şi a limita consumul, este stimulată economisirea. Creditul este scump, investiţiile sunt reduse pentru că pentru a returna creditul eficienţa afacerilor trebuie să fie mare, profitul trebuie să depăşească dobânda mare. Băncile comerciale dau credite greu şi verifică bonitatea clienţilor. E o perioadă de limitare a dezvoltării economice. Investiţiile sunt rare. Scade cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Natural ar fi ca preţul acestora să crească, să crească inflaţia şi să se ajungă la un echilibru. De asemenea rata şomajului este mare. Sunt favorizate investiţiile pe termen scurt cu rată a profitului mare. Rata profitului mare pe termen scurt se poate face legal prin exploatarea exagerată a resurselor naturale cu efectele cunoscute.

Practic băncile centrale stabilesc cu de la sine putere ce este bine şi ce este rău pentru economia unei ţări. Favorizează anumite ramuri economice mărind sau micşorând rata dobânzii de referinţă.

Creşterile economice bazate pe credite ieftine sunt precum sportivul dopat, criza ne arată că este dopat. Ce fac prea puternicii zilei? Măresc doza. Când dopingul nu există atletul mănâncă şi mâncarea copiilor.

Nu capitalismul şi economia de piaţă sunt vinovate de criză ci reglementarea dobânzilor prin bănci centrale şi împrumutul din bani inexistenţi. N-ar fi mai simplu ca să nu existe nicio dobândă de referinţă, dobânzile să se stabilească printr-un proces de negociere între antrepenor şi bancă în funcţie de proiect. O dobândă de referinţă prea mică dă un semnal al investiţiilor pe termen lung şi consumului, una prea mare mare investiţiilor cu termen scurt de recuperare. Oamenii se adaptează factorului incontrolabil numit dobândă de referinţă, acesta nu face parte din piaţă, este la îndemâna unui grup de oameni care stabilesc reguli. Preţul banilor e şi el un preţ şi trebuie lăsat liber.

Ăsta e un exerciţiu de logică economică cu care mai nimeni nu e de acord. Doar că-l trăim. Că e posibil un sistem bancar fără dobândă de referinţă este sistemul bancar islamic în care nu există dobândă iar acesta, sistemul, există şi înfloreşte.

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/08/dobanda-de-referinta.html

Cum sa pui un preze

2009-08-19T14:52:00.001+03:00

Alternativa

2009-08-11T09:57:00.000+03:00

Ideea de a trimite bugetarii în concediu fără plată zece zile până la sfârşitul anului este o prostie, care nu rezolvă problemele din sistem, legate de asigurarea finanţării cheltuielilor. Cum nici disponibilizările masive şi la grămadă, fără niciun criteriu, altul decât cel numeric, nu reprezintă o soluţie, şi nici o reformă de sistem.

Pe de altă parte criza asta n-o să se eternizeze. Cred că raţional ar fi să considerăm 2011 anul reluării viguroase a creşterii economice. Motiv să consider că există alternative pentru reducerea cheltuielilor cu salariile celor din sistemul bugetar. Cea mai raţională mi se pare o reducere a salariilor pe următoarele 15 luni, cu 5% pentru salariile brute de până la 1500 de lei lunar, cu 7,5% pentru salariile între 1500 şi 2000 de lei şi cu 10% pentru restul. Aceşti bani nu vor fi pierduţi. De exemplu, pentru ei salariaţii ar putea primi hârtii de valoare ale statului, cu o dobândă de 1,5% pe an, spre exemplu, care să poată fi achitate peste doi, trei ani, să zicem. Un soi de împrumut al statului de la salariaţii săi. Ar fi soluţia cu cele mai mici costuri sociale şi financiare.

Nu înţeleg de ce statul nu încearcă să se împrumute de la cetăţenii săi. Ar fi un act de patriotism, şi de solidaritate. De ce trebuie să câştige doar băncile străine? De ce nu şi românii, care oricum plătesc oalele sparte de tot felul de politruci de doi bani?!

De ce trebuie să fim doar nişte oi bune de tuns şi de muls? De ce nu au încredere politicienii şi elitele intelectuale ale României în cetăţeni? De ce nu sunt asociaţi la luarea unor astfel de decizii, de care depinde, în fond, viitorul lor şi al naţiunii?
De fapt, de ce nu funcţionează democraţia?

http://constantingheorghe.blogspot.com/2009/08/exista-alternative.html

Teama de raspundere

2009-07-31T16:56:00.000+03:00

http://www.zf.ro/opinii/catre-angajatii-statului-puneti-va-ecusoane-si-prezentati-va-la-telefon-4706521/

De fiecare data cand cineva compara Romania cu Occidentul, aduce in discutie diverse detalii care determina diferenta de calitate a vietii, de la trotuarele aduse la nivelul soselei la trecerile de pietoni la rezervarile de bilete pe net pentru teatru.

Iar de fiecare data cand oficialii romani sunt intrebati despre astfel de detalii, li se pare un amanunt. "Intrebati-ma despre reforma administratiei, nu despre cum sa raspunda functionarii la telefon! Este problema fiecarei institutii cum raspund angajatii la telefon", spunea iritat un secretar de stat din Ministerul de Interne la un seminar al Ziarului Financiar.

El fusese intrebat de ce functionarii publici nu sunt obligati ca atunci cand raspund la telefon sa-si spuna numele si functia inainte de a incepe convorbirea, la fel ca in firmele private.

Exista doua diferente izbitoare intre angajatii la stat si angajatii din firmele private:
primii nu spun cine sunt cand vorbesc la telefon si nu poarta ecusoane.

Suni, vorbesti cu un functionar, ti se spune sa revii, cand suni din nou trebuie sa o iei de la capat - nu stii cu cine ai vorbit anterior, cel de la telefon nu stie nici el.

In spitale, vezi halate roz, albastre, albe, dar nu stii - sunt asistente, medici, portari, brancardieri? Nu stii pur si simplu cui sa-i dai plicul cu bani.
Confuzia este clar intretinuta deliberat si intr-un caz, si in altul.
Este teama de raspundere.

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane

2009-07-31T08:21:00.000+03:00

Incalzirea globala a devenit noua religie a elitelor urbane din tarile dezvoltate, avertizeaza geologul australian Ian Plimer care sustine ca teoria schimbarilor climatice provocate de oameni nu este decat o farsa promovata de ecologisti fundamentalisti si imbratisata interesat de clasa politica.

Prin teoriile sale, Ian Plimer a reusit sa-i indigneze pe "ayatollahii puritanismului ecologist si pe inchizitorii doctrinei incalzirii globale", noteaza The Vancouver Sun.

Plimer este de formatie geolog, profesor la Adelaide University si este una dintre cei mai cunoscute voci academice ale Australiei.

Este unul dintre principalii critici ai teoriei conform careia societatea umana provoaca incalzirea globala si al ideilor ca, daca oamenii isi schimba felul de viata, cresterea temepraturilor poate fi stopata si chiar inversata.

Iacobinismul ecologic

Multi oameni de stiinta au criticat aceste teorii, dar au fost redusi la tacere in fata iacobinismului ecologic.

Purificarea societatii umane de presupusul pacat al degradarii mediului inconjurator a devenit o adevarata religie, cu fanatici si chiar o clasa clericala intoleranta, in special in randul elitelor urbane din tarile dezvoltate.

Dar Plimer nu pare sa cedeze acestor presiuni si tocmai a publicat ultima dintre cele sase carti si 60 de lucrari academice pe subiectul incalzirii globale: Heaven and Earth - Global Warming: The Missing Science.

Geologului nu i-a fost insa usor sa-si publice cartea, dar pana la urma a reusit sa gaseasca o editura mica, ce si-a asumat acest risc. Pana in prezent, s-au vandut 30.000 de exemplare in Australia, iar cartea se bucura de aprecieri in primele zile de vanzare in SUA si Marea Britanie.

Schimbarile climatice - ciclice si aleatorii

Plimer sustine ca teoria privind incalzirea globala determinata de oameni este doar o inselatorie a publicului, perpetuata de ecoligisti fundamentalisti si imbratisata de clasa politica, care adora orice idee ce provoaca anxietate in randul cetatenilor.

In timp ce ecologistii isi justifica teoriile privind evolutia climatului pe datele din ultimele sute de ani, geologii folosesc un cadru mult mai larg, care ajunge la sute de milioane de ani.

Dinamica si caracterul schimbator climatului Pamantului sunt un fapt binecunoscut geologilor. Aceste schimbari sunt ciclice si aleatorii, explica Plimer, nefiind cauzate sau afectate semnificativ de comportamentul uman.

Gheata polara, de exemplu, este prezenta pe Pamant in mai putin de 20% din totalul timpului geologic, continua omul de stiinta australian. In plus, extinctia unor specii este o componenta normala a evolutiei vietii pe Pamant.

CO2 - un aliment pentru plante, nu un poluator

Plimer se declara suparat in special pe felul in care este inteles dioxidul de carbon, rolul sau in viata zilnica si presupusele efecte asupra climatului. El argumenteaza ca procentul dioxidului de carbon in atmosfera se afla la cel mai scazut nivel din ultimele 500 de milioane de ani, iar procentul aflat in atmosfera reprezinta doar 0,001% din cantitatea totala aflata in oceane, roci, sol si diferite forme de viata.

Plimer afirma ca CO2 nu este un poluator, ci o sursa de hrana pentru plante. Plantele consuma dioxid de carbon si elibereaza oxigen, iar activitatea umana contribuie doar intr-o foarte mica masura la prezenta gazului in atmosfera.

'Oamenii ar trebui sa imbratiseze incalzirea globala'

Concluzia sa este ca, de-a lungul timpului, perioadele de incalzire globala au reprezentat pentru oameni epoci de abundenta, cand civilizatiile au facut salturi uriase.

Epocile glaciare, in schimb, au reprezentat timpuri in care dezvoltarea umana s-a incetinit sau chiar a regresat.

Incalzirea globala, afirma Plimer, este un fenoment pe care oamenii ar trebui sa-l imbratiseze ca un prevestitor al vremurilor bune care vor veni.

De ce o persoana publica nu mai are viata privata

2009-07-20T17:06:00.000+03:00

Pentru că, în momentul în care devine demnitar aflat în serviciul contribuabilului (teoretic), un om politic trebuie să-şi asume faptul că presa poate afla şi comunica publicului orice element din biografia sa şi a familiei sale;
Unele informaţii personale sau familiale care nu sunt legate direct de prestaţia sa devin de interes public dacă faptele la care se referă îi pot influenţa comportamentul şi deciziile.
Ex, cazul Placinata, anturajul şi preocupările “excentrice” ale fiului său o fac pe Sorina Plăcintă şantajabilă atât în ceea ce priveşte imaginea, care ar trebui să fie una exemplară, cât mai ales într-o eventuală operaţiune a unui serviciu secret (românesc sau străin).
De ce sunt de interes public înclinaţiile homosexuale şi exhibiţionismul virtual ale fiului său? Pentru că acestea, vrem-nu vrem, constituie călcâie ale lui Ahile pentru orice părinte şi, în consecinţă, chiar dacă ea nu ar avea nici o vină în acest sens (aici e de discutat…), Sorina Plăcintă poate fi manipulată de cei care ştiu cum să lovească în acele puncte extrem de vulnerabile.
Apologeţii progresismului şi ai corectitudinii politice n-au decât să sară câţi stânjeni pot, însă, spre nefericirea lor, românii sunt şi vor rămâne un popor creştin, pentru care teribilismele de tipul “bisericii ateiste” şi afişarea unor simboluri sataniste sunt relevante şi, ca atare, devin informaţii de interes public. Să sperăm că sunt doar teribilisme.
Argumentul “e treaba fiecăruia ce face sub plapumă” este valabil, într-adevăr, dacă nu avem de-a face cu o persoană publică, însă, în acest caz, faptele nu au rămas sub plapumă, ba, mai mult, au fost prezentate ostentativ, afectând implicit (şi involuntar?) imaginea mamei sale, care este persoană publică. Şi era persoană publică, senator al României, şi înainte de a fi numit ministru. Cine e vinovat? Presa sau fiul?
Presa, dincolo de aspectul frivol al acestei chestiuni, are dreptul să exagereze anumite aspecte (fapt permis şi înţeles de reglementările UE), dacă o face cu bună credinţă, tocmai pentru a preîntâmpina posibile atacuri de rea credinţă ale unor terţe părţi la adresa statului şi, deci, a comunităţii. Aceasta e una dintre datoriile sale.

http://mihneamaruta.ro/2009/07/20/de-ce-fiul-ministrului-placinta-este-subiect-de-presa/

Badea si iubirea

2009-07-18T09:54:00.001+03:00

Vorbe de duh

2009-07-18T08:30:00.000+03:00

Vorbele de duh sunt apocrife.
Ele intră pe nebăgate de seamă în folclor şi nimeni nu cere drepturi de autor pentru ele.
Iată câteva adevăruri imuabile ale vieţii de fiecare zi:

Toate generalizările sunt false! Inclusiv acestea ...
Poartă-te frumos cu copii tăi: ei îţi vor alege azilul!
Împrumută bani doar de la pesimişti. Ei se aşteaptă să nu-i mai dai înapoi!
Moartea este cea mai ereditară dintre trăsăturile umane!
Nu fi de neînlocuit! Dacă nu poţi fi înlocuit, nu vei fi niciodată promovat!
Experianţa este ceva ce obţii abia atunci când nu mai ai nevoie de ea ...
Prietenii vin şi pleacă! Duşmanii rămân – şi se acumulează!
Dacă ai impresia că nimănui nu-i mai pasă de tine, încearcă să nu plăteşti câteva rate la bancă!
Puritanismul este teama unora că cineva, undeva, ar putea să fie fericit!
Unii beau din fântâna cunoaşterii. Alţii fac doar gargară!
Cel mai scurt drum dintre două localităţi este mereu în lucru!
Dacă furi idei de la o persoană se numeşte plagiat.
Dacă furi de la mai multe persoane, se numeşte...cercetare ştiinţifică!
Viteza luminii a fost calculată cu exactitate. Nimeni nu ştie, însă, care este viteza întunericului!
Dumnezeu sigur iubeşte proştii, altfel nu ar fo creat atât de mulţi!
Trăim într-o societate în care pizza ajunge mai repede decât poliţia!
Mai era nevoie de vreo dovadă că lumea s-a întors pe dos, atâta timp cel mai bun rapper este alb, cel mai bun jucător de golf e negru şi cel mai înalt baschetbalist este chinez?
Banca este locul de unde poţi împrumuta bani dacă faci dovada că nu ai nevoie de ei!
Un bărbat îndrăgostit nu se poate considera realizat până nu se însoară. Atunci este terminat!
Femeile nu vor putea fi egale bărbaţilor atâta timp cât nu vor reuşi să se simtă sexy în ciuda cheliei şi a burţi!
Sexul e ca aerul: nu e important decât dacă nu ai parte de el!
Învaţă din greşelile părinţilor: foloseşte prezervativul!
Cum îţi dai seama când rămâi fără cerneală invizibilă?

http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=49431

Toata lumea fura

2009-07-09T08:25:00.000+03:00

Unii bani
http://www.gandul.info/news/cum-a-reusit-seful-curtii-constitutionale-sa-lucreze-17-ore-din-24.html?3927;4625310

Altii idei
http://www.gandul.info/interviurile-gandul/plesu-in-dialog-cu-ctp-presedintele-basescu-nu-poate-intra-in-rolul-institutiei-pe-care-o-reprezinta.html?14206;4625366

Parlamentul s-a dizolvat

2009-07-03T09:21:00.000+03:00

Parlamentul s-a dizolvat, de Rodica CIOBANU

Cine este curios să afle cu ce s-a ocupat Parlamentul uninominal ales al României între 1 februarie şi 1 iulie 2009, când a intrat, oficial, în vacanţă, nu are decât să deschidă site-ul Camerei Deputaţilor. Acolo, la legile adoptate pe anul în curs, va găsi un lung şir de ordonanţe de urgenţă aprobate şi câteva respinse – după cum a fost voia actualului Cabinet – tratate ratificate şi modificări minore aduse unor acte normative de interes restrâns. Dacă scotoceşte prin comisii după o iniţiativă parlamentară consistentă, un proiect cu greutate trimis de guvern, va constata că energia deputaţilor se descarcă, în lipsă de altceva, doar în confruntarea pe cazul „Ridzi”. Situaţia este identică şi la Senat, cu amendamentul că, pe agendă, au figurat două iniţiative originale ale senatorilor: una privind decretarea zilei naţionale a tatălui şi mamei, alta pentru înfiinţarea Institutului Cultural al Tătarilor. Amândouă Camerele au abilitat Executivul să emită ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare, o binecuvântare absolut formală, de care Cabinetul Boc se putea, oricând, dispensa. Concluzia, după această succintă trecere în revistă: Parlamentul României nu mai există, el s-a dizolvat. N-a fost nevoie de proceduri constituţionale, de decret prezidenţial, a fost de ajuns acordul tacit al majorităţii parlamentare şi suspinul resemnat al minorităţii pentru ca cea mai importantă instituţie a statului democratic să ajungă o legumă. Ceea ce îl ţinea, în mod natural, în viaţă era funcţia lui de a dezbate, modifica şi adopta legile trimise de guvern sau elaborate de parlamentari, rolul său de a preveni şi controla deraierile Executivului, împlinindu-şi astfel menirea de organ reprezentativ al poporului.

Or, astăzi, el şi-a pierdut raţiunea de a fi, creierul lui legislativ neoxigenat este aproape mort, iar ceea ce pare a fi semn de viaţă este doar o mişcare necontrolată, spasmul unui muribund. Guvernul îl ţine în viaţă artificial, pompându-i ordonanţe de urgenţă, pe care parlamentarii alianţei PSD-PD-L le legiferează fără nicio zvâcnire.

Codul Civil şi Codul Penal au fost promovate de Executiv prin adoptarea răspunderii, Legea unică a salarizării, după spusele premierului, va intra în vigoare prin acelaşi procedeu, Legea pensiilor, probabil, la fel, ca şi transformările aduse sistemului asigurărilor de sănătate. Aşadar, toate legile grele, care afectează direct şi fundamental viaţa cetăţenilor, ocolesc aria dezbaterii publice, care este aula Parlamentului, fiind puse în aplicare, după un simulacru de consultare a societăţii civile şi sindicatelor, prin asumarea răspunderii sau ordonanţă de urgenţă - fapt fără precedent, în cei 19 ani de democraţie. Nu premierul Emil Boc, cândva un deputat harnic şi aplicat, poate fi suspectat de exces de autoritate, ci acela care dirijează, la vedere, instrumentele pedeliste din guvern: Traian Băsescu. Neîncrederea acestuia în Parlament este binecunoscută, răfuielile cu instituţia în legislatura trecută şi dispreţul pentru cei 322 (cu aproape 200 de pesediştii find, astăzi, tovarăş) – de asemenea, comportamentul său de prim-ministru de facto – un lucru evident (conduce şedinţe la Palatul Victoria, trasează politicile guvernamentale, anunţă obiective şi măsuri, iar ideea adoptării Codurilor prin asumare i-a aparţinut). Nimeni nu i se opune, PD-L stă în poziţie de drepţi, PSD răbufneşte din motive ridicole şi numai în intimitate, lupta pentru consolidarea democraţiei şi a statului de drept nefiind, vreodată, punctul lui forte. Aşa s-a ajuns ca Executivul să-şi exacerbeze rolul, iar legislativul să fie un costisitor aparat de vorbit, căruia, în curând, cetăţenii nu-i vor mai găsi rostul. Ultimul său spasm e în legătură cu gardul ce-l înconjoară, să-l dărâme sau ba. Să-l demoleze! Iar dacă cheltuielile sunt o problemă, să cheme populaţia în ajutor: va da în el pe gratis şi mai cu foc decât nemţii în zidul Berlinului.

Revista blog

2009-07-01T09:00:00.001+03:00

http://cartileseherezadei.blogspot.com/2009/05/vanzatorul-de-ziare-de-pe-mosilor.html

Noua ordine

2009-06-27T14:42:00.000+03:00

http://video.google.com/videoplay?docid=259284298193847598

Regulile polemicii

2009-06-23T11:18:00.000+03:00

În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să rezume numai la schimbul de idei și numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.
Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.
Nu se poate face etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.
Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu."

Se pare ca sunt elaborate în secolul XIX la Oxford.
http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/06/imorali-si-needucati.html

Nobilimea politica are ghiul, monograma si Armani de furat

2009-06-21T10:37:00.001+03:00

Nobilimea politica are ghiul, monograma si Armani de furat

14 Iun 2006 Cristian Sutu

Micile blazoane de putere s-au raspindit, discret, in politica. Unii si-au infipt ghiuluri cu rubin pe deget. Altii si-au brodat monograme pe camasi.

Politica romaneasca e plina de boieri de tip nou. Se cred marcati si marcanti, apreciabili, solemni, importanti, esentiali si inalti. Foarte multi dintre ei isi afiseaza apartenenta la "casta celor insemnati". Ghiulul este insemnul cel mai comun. Il vezi adesea prin Parlament, mai ales cind ridica mina la vot. Purtator de unghie-solnita, Radu Vasile a lansat moda ghiulurilor la politicieni, pe la mijlocul anilor '90.

Ghiul cu rubin "de la unchiu' Nae"

Liberalul Dragos Ujeniuc are si el un ghiul. Unul cu rubin. Spune ca-l are de la "bietu' unchiu' Nae" si se mindreste cu el. "Are cel putin 90 de ani vechime. Era un om bun unchiu' Nae, chiar daca era un om fara carte", spune Ujeniuc. Cind il intrebi de ce poarta ghiulul, Dragos Ujeniuc devine brusc ironic: "Lumea, in general, nu ma intreaba despre ghiul. Din bun-simt. Ai inteles aluzia?". O incarcatura sentimentala are si ghiulul de la mina deputatului PNL Mihaita Calimente. "E un inel mostenire de la tata. Il port in amintirea tatei." Parlamentarul e prudent si spune ca nu e un inel foarte valoros. "E foarte subtire. Face cel mult 100 de euro." Senatorul PRM Claudiu Tanasescu se supara cind il intrebi de ghiuluri. Caci are doua, la ambele miini. "Dvs. asta vi se pare important? Nu vedeti cum fura Guvernul asta? Nu vedeti ce legi se voteaza? Da, am ghiul. Si ce? E o chestie intima", s-a suparat Tanasescu.

Camasi cu monograma AN, DIP sau MDV

Recent s-a vindut cu 60.000 de euro o camasa care i-a apartinut lui Napoleon. Pe ea era brodata monograma imperiala "N". Monogramele inscriptionate pe camasi reprezinta prin traditie un semn al puterii. La noi, moda a fost relansata de fostul premier Adrian Nastase. Care, spre deosebire de Napoleon, si-a confectionat camasi cu "N", dar si cu un "A" in fata. Nu stim daca de aici sau de la altceva i se spunea "Imparatul" in prima parte a guvernarii sale. A fost imposibil sa vorbim pe aceasta tema cu fostul prim-ministru. Alti purtatori de camasa cu monograma insa au vorbit: "Eu nu vad decit utilitatea gestului, nu am tendinte de boierie. E simplu: cind dau camasile la "Nufarul" trebuie sa se stie ca e camasa mea", spune fostul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, cunoscut la curatatorie ca "DIP".

"Nu poti sa iei camasi de 300 de mii. E o chestie de etapa"

Camasi "imperiale" si-a facut si Marian Vanghelie. "MDV", de la Marian Daniel Vanghelie. "Ca orisice lucru, si a invata sa te imbraci se invata. Sa te imbraci un om politic... E ca o meserie. Se fura. Asa e cind te invirti intr-o anumita zona", recunoaste sincer Vanghelie, care adauga ca "nu poti sa iei camasi de 300.000 de lei, e o chestie de etapa". Vanghelie spune ca "o camasa buna e intre 50 de euro si 150 de euro", iar "o camasa normala, cu monograma, e in jur de 80 de euro. In functie de cite faci: sase, zece camasi. Deci, cam 80, 90 de euro bucata". Vanghelie stie ca, "pe vremuri, boierii purtau camasi cu monograma", insa el are o explicatie mai simpla la intrebarea "dar de ce v-ati pus initiale pe camasa?": "Vazind ca foarte multi si-au facut, n-am vrut sa fiu confundat si mi-am facut si eu". Si deputatul William Brinza si-a facut camasi cu monograma. Peste 30, din cite spune. Invoca acelasi argument ca si DIP atunci cind il intrebi "de ce?": "Sa nu se piarda la spalatorie". Camasi monogramate mai poarta - din cite am aflat - si Cozmin Gusa, Adriean Videanu si Danut Liga, dar lista e mult mai lunga. "Am vazut la multi prin Parlament, dar nu-mi mai amintesc la cine", spune deputatul Danut Liga.

Vinatori de 100 de euro capriorul

Lui Bogdan Niculescu Duvaz i se pare "o topenie" sa poarte camasa cu monograma. In schimb, el merge la vinatoare. La fel ca Adrian Nastase, Ilie Sirbu, Cozmin Gusa, Mugur Isarescu, Andrei Chiliman, Doru Ioan Taracila, Petre Daea, Teodor Melescanu, Gabriel Oprea, Eugen Bejinariu si Ioan Rus. Lista politicenilor-vinatori e tare lunga. Dintre toti, Nastase e cel mai pasionat. Are o impresionanta colectie de pusti de vinatoare si foarte multe trofee. La inceputul anului 2005 a rapus nu mai putin de 23 de mistreti intr-o singura zi. Un vinator este si Cozmin Gusa, dar nu atit de pasionat. Si el purtator de camasi cu initiale brodate, deputatul Gusa spune ca vineaza pentru ca-i place natura. Observa cum ni se ridica o sprinceana si adauga: "Si pentru ca e palpitant. Vinez de mult, din copilarie. Ma ducea tata la vinatori. Am vinat orice animal existent in Romania, mai putin urs, care e emblema partidului nostru". Gusa nu are multe arme. "Una cu alice, una cu gloante. Una de 1.300 de euro, cealalta de 600-700 de euro." Ilie Sirbu, un alt mare pasionat de vietati rapuse cu glontul, spune ca are vreo sapte arme. "Nu e o activitate foarte costisitoare. Un caprior costa 100 de euro. La mistret nu se plateste, ca se face o vinatoare organizata", afirma tatal Dacianei Sirbu.

Armani de 200 de euro

Nu e deloc anormal sa vezi prin Parlamentul Romaniei niste oameni bine imbracati. Sint unii chiar foarte bine imbracati, mai ales dintre cei cu foarte multe venituri. Sint insa si parlamentari care se imbraca in costume Versace, Hugo Boss, Armani fara sa dea foarte multi bani pe acestea. Un deputat de la PD ne-a povestit cum a cumparat intr-o zi un astfel de costum chiar din fata Parlamentului. "Am dat 200 de euro pe costumul asta Armani, desi el face cam 2.000", ne-a spus deputatul, aratindu-ne eticheta de pe buzunarul din interior. Apoi ne-a povestit cum vine "furnizorul" in zilele de luni in parcarea "de la steaguri" a Palatului Parlamentului. Un alt deputat ne-a marturisit ca si-a cumparat citeva costume de haine de la un furnizor similar "din fata de la Marriott".

Fumuri de la Stalin

In Parlamentul Romaniei nu vezi prea multi fumatori de pipa. Doar vreo doi-trei. Cel mai des te lovesti de fumul pipei peremistului Lucian Bolcas (foto, sus). E un miros nu prea placut si asta pentru ca fumeaza un tutun ieftin. Nici pipele sale nu sint iesite din comun. "Pasiunea mea e pentru fumat, nu pentru obiecte. N-am fetisuri din astea cu obiecte. Am un numar corespunzator de pipe. Pipele bune sint foarte scumpe pentru mine. Din pacate, nu mai exista tutunul romanesc Matelot, care se facea la Timisoara." Bolcas are si o poveste speciala pentru cei care intreaba despre pipa. "Doua lucruri m-au determinat: fuma pipa si tatal meu, respectiv teribilismele tineretii. Cind eram tinar, m-au intrebat: "Tovarase Bolcas, ce om serios ai mai vazut fumind pipa?". Le-am spus: "Pe tata si pe tovarasul Stalin". Si m-au lasat in pace." Deputatul UDMR Kelemen Hunor are "vreo 12" pipe. Destul de scumpe, "in jur de citeva sute de euro o pipa". Zice ca-si procura tutunul "de afara". "De ce fumez pipa? E greu de raspuns. Fumam multe tigari si voiam sa renunt la fumat. Necesita liniste sa fumezi pipa. Sa ai grija de ea. S-o cureti. Eu am tot timpul doua pipe la mine. Pentru ca nu poti fuma cit e calda pipa. Altfel nu mai simti gustul si, deci, placerea, ca sa zic asa" Fumator de pipa este si Ferenc Asztalos, deputat UDMR. Nici unul dintre acestia nu respecta prevederile legii votate tot de ei referitoare la interzicerea fumatului in spatiile publice.

Cavalerii din Parlament

Campionul absolut al decoratiilor este Adrian Nastase. In CV-ul sau publicat pe site-ul Camerei Deputatilor sint trecute nu mai putin de 33 de ordine si distinctii, afisate sirguincios una dupa alta. Lista incepe cu Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de "Mare Cruce" si se incheie cu o tona de titluri de "Cetatean de onoare" (Craiova, Mizil, Tirgoviste, Pucioasa, Moreni, Baile Herculane, Dallas-Texas etc.). Intre ele, Nastase se mai lauda cu "Marea Cruce Moldava", cu titlul "Cavaler al Ordinului Master pentru Industrie" si cu cel de "Arhitect al Pacii". Printre cei cu decoratii se mai numara Viorel Hrebenciuc si Rovana Plumb (Ordinul "Serviciul Credincios" in grad de "Cavaler"), Mihai Tanasescu, Miron Mitrea si Ecaterina Andronescu ("Steaua Romaniei" in grad de "Cavaler"), Mona Musca (Ordinul National "Pentru Merit" in grad de "Cavaler").

Florin Tudose: "Complexul puterii"

Psihologul Florin Tudose sustine ca, oricite insemne exterioare ar avea, politicienii nu vor putea capata mai multa putere. "Politicienii au putere formala, asta e de netagaduit. Insa oricite inele sau alte insemne ar purta ei nu pot capata o putere informala.

Puterea nu vine din insemne exterioare. Ajungem la teoria formelor fara fond. Oricit ar investi in forma, ea n-o sa se tranforme niciodata in fond", declara Florin Tudose. Acesta considera ca avem de-a face in acest caz cu un "complex de superioritate" care vine dintr-un "complex al puterii". "Complexul de superioritate este, de fapt, un complex de inferioritate, o insatisfactie a inconstientului invidividului", afirma psihologul. El nu exclude si posibilitatea ca, in unele cazuri, sa avem de-a face doar cu exemple de "neamprostie", cu "imitatii de prost-gust ale culturii aristocratice".

Adrian Nastase are propriul blazon nobiliar

"Stat crux dum volvitur orbis", adica "Crucea sta dreapta cind lumea se incovoaie". Asa scrie pe blazonul nobiliar pe care si l-a facut in 2001 fostul premier Adrian Nastase. Informatia a fost publicata de "Academia Catavencu" intr-unul dintre numerele recente, acolo unde se face si o descriere a blazonului: "Blazonul lui Nastase este bizar si elementele lui fac aluzie la apartenenta posesorului sau fie la masonerie, fie la cultul pagin al Dianei. Scutul central, sustinut pe un cimp floral, este format din patru cartiere. Primul de sus, din stinga, reprezinta cele doua tolbe incrucisate ale lictorilor romani, cu insemnele puterii exterioare a consulilor, in care se pastreaza fasciile si securea. Fasciile, din nuiele, simbolizeaza fulgerele lui Jupiter, adica energiile informationale. Cartierul al doilea si al treilea sint identice si reprezinta o himera inspirata de cervideul Dianei, in pozitie rampanta, adica cu picioarele din fata ridicate, cu coada solzoasa si trilobata de monstru acvatic, purtind un crucifix de factura catolica intre coarnele mari. Cartierul din dreapta jos reprezinta un turn pe trei niveluri, simbolizind probabil un mare grad masonic. In interiorul scutului apar trei pentagrame, inspirate din cea a lui Solomon, iar deasupra lui, un coif in forma de joben, al carui cimier, adica crestet, este reprezentat de acelasi cervideu rampant, de dimensiuni mai mari". "Academia Catavencu" sustine ca insemnele nobiliare ale lui Nastase au fost facute de Ion Octavian Penda in 2001, pictor, gravor si medalist, unul dintre cei 12 artisti ai lumii specializati in conceperea matritelor pentru bancnote si hirtii de siguranta.

De ce Poliţia trebuie desfiinţată

2009-06-21T10:30:00.001+03:00

Tocmai am văzut la ştiri cum IPJ Botoşani a fost ridiculizat de nişte teribilişti ai şoselei care au ignorat marcajele rutiere şi ordinea publică într-un show nocturn cu public. Partea amuzantă nu este că totul s-a petrecut fără ştirea poliţiei, din contră. Poliţia a aflat de spectacol, a venit, a refăcut marcajul rutier, „a efectuat cercetări” şi… a plecat. După care cursele de maşini s-au reluat „în linişte”.

Ştirea îmi aduce în minte cele spuse de artizanul transformării liberale a Georgiei, Kakha Bendukidze, care – într-o conferinţă la Cato Institute – a explicat necesitatea reformei instituţionale radicale într-o astfel de ţară, reformă împinsă până la desfiinţarea poliţiei. Toată lumea se vaită „Ce ne facem dacă desfiinţăm poliţia? Ce se întâmplă pe urmă?”. E o întrebare stupidă. “Nu se întâmplă nimic. Este vorba de o instituţie disfuncţională. Nimic nu se întâmplă dacă dispare. Dacă stingi lumina într-o cameră unde nu este current, nu se întâmplă nimic. Nu a fost lumină nici înainte, nu va fi lumină nici după!” Georgia nu a avut poliţie 3 săptămâni. Foştii poliţişti au fost concediaţi. Apoi, forţele de poliţie (care acum se bucură de mare credibilitate) au fost refăcute de la zero.

Cred că IPJ Botoşani ar trebui desfiinţat. Probabil, multe alte secţii de poliţie, în frunte cu poliţia rutieră din Piteşti, de la care a pornit scandalul permiselor de conducere eliberate fraudulos, scandal extins ulterior în alte judeţe (desigur, în ciuda dezminţirilor iniţiale, care ne asigurau că fenomenul este unul izolat). Înclin să cred că unele secţii de poliţie funcţionează cât de cât normal. Sunt convins că există poliţişti cinstiţi, interesaţi de meseria lor (pe unii îi cunosc personal). Dar aceşti oameni nu au nicio şansă să îşi practice eficient profesia într-o astfel de instituţie. Şi lor (ca şi nouă) le trebuie o nouă Poliţie.

http://www.logec.ro/2009/06/20/de-ce-politia-trebuie-desfiintata/

Pentru toate partidele, de toate natiile

2009-06-15T10:36:00.000+03:00

http://adriancalarasu.wordpress.com/2009/06/11/psd-pd-l-pnl-pc-udmr-prm-pntcd-plm/

Voi, ce mintiti senini cu candoarea unui prunc ce vrea sa scape de curea, cum dormiti noaptea?
Voi, ce aveti justitia, “oamenii legii” si interlopi pe acelasi stat de plata.
Voi, care aveti doar drepturi si privilegii dar nici o responsabilitate.
Voi, ce cumparati voturi de la amarati sperati de ziua de maine.
Ooh, voi ce nu va cunoasteti limba materna, dar mergeti sa ne reprezentati in Europa.
Ne faceti praf bugetele si apoi ridicati din umeri sau dati vina unu pe altul, in timp ce in culise va zambiti duplicitar.
Voi, care faceti imprumuturi grele ca sa aveti ce fura in continuare si-o sa scoateti cat de curand tara asta pe linie moarta, ca pe o garnitura de tren prea uzata.
Voi care umblati din doctrina in doctrina, precum pitipoancele din… mall in mall.
Voua, care va faceti masini de ridicat masini si apoi ne cereti bani pe propriile masini, ca un gainar de la care trebuie sa-ti cumperi inapoi propriul casetofon. Iar la bugetele locale lasati doar aerul din pneuri.
Voua, care ati pus la economie sau turism oameni pe care nu i-as primi in casa mea nici macar sa-mi citeasca apometrul.
Voua, ce ne blocati drumurile cu masini de basini dotate ostentativ cu sirene si girofare.
Voi, care va “asumati” greseli cu usurinta cu care va scuzati ca v-a scapat o basina, dupa care ne intoarceti spatele si plecati inapoi la furat.
Voua va doresc, tuturor, sa gustati saracia.

Ba nu, m-am sucit. Vreau sa va vad morti.

Pentru ca meritati! Pentru ca m-am saturat sa traiesc bine. Pentru ca eu nu contez. Pentru ca important nu sunt eu, chiar nici un pic. Pentru ca la bine si la greu, va doare-n pula de noi. Pentru ca m-am saturat sa “aleg bine”. Pentru ca Europa nu este liberala, ci doar foarte departe. Pentru ca daca as lua atitudine pe bune, asa cum ma indemni tu, fai zdreanto, ai fi pe camp la arat acum, nu sa ma reprezinti pe mine. Pentru ca n-aveti, ba, nimic de spus!
Si mai presus decat orice, pentru c-o meritati cu prisosinta. Pentru ca ceea ce faceti voi din pix, prin legi, ordonante si hotarari – dar mai ales pe langa - la mine in cartier se numeste crima cu premeditare.

"Golanii" revoltei

2009-06-15T09:41:00.000+03:00

http://mihaibendeac.wordpress.com/2009/06/15/scrisoare-catre-golani/

Aceasta tara a avut mereu golanii ei. Acesti golani au reprezentat rezistenta in fata nimicniciei, a urii, a raului, a prostiei… impotriva Diavolului. Golanii insa au pierdut mereu lupta. Nu pentru ca n-ar fi avut curaj. Ci pentru ca aici, pe acest taram inzestrat de Dumnezeu cu frumuseti inimaginabile, soarta a concentrat cea mai mare proportie de salbatacie si lipsa de constiinta.

Golanii au pierdut in 15 noiembrie 1987 la Brasov cand au avut incredibilul curaj de a se rascula impotriva tiraniei si salbaticiei unui regim totalitar. Si au pierdut de multe ori. Poate ca momentul cel mai cumplit a fost in 90′ atunci cand un CRIMINAL a chemat in Bucuresti cateva zeci de mii de animale din Valea Jiului ca sa distruga ultima farama de opozitie in calea infectiei ce urma a se propaga in urmatorii 20 de ani.

Daca niste putoi imberbi va scuipa azi din Bentleyuri si Veyroane, daca avem regi ai asfaltului cu miliarde in cont si copiii printisori de bamboo, daca suntem tara cu unul dintre cele mai frumoase reliefuri din Europa si ne aflam la coada clasamentului turistic, daca niste borati ordinari castiga cateva mii de euro la nunti, botezuri si cumetrii fara sa plateasca niciun impozit, daca niste creaturi monstroase cu mintile intunecate de alcool patrund pe un teren de fotbal fara probleme, daca parlamentarii isi permit sa doarma sau sa chiuleasca fara sa li se intample nimic…TOATE ASTEA SE DATOREAZA si faptului ca acum 19 ani, o bestie care a ajuns la 80 de ani si e mai verde ca unu’ de 60 a comis un genocid!

Stiu, si asta ma bucura, ca marea majoritate a celor care intra pe acest blog sunt tineri si foarte tineri. Nu va puteti imagina ce inseamna sa fii batut cu bestialitate de niste mineri lipsiti de creier, beti si coordonati de minti bolnave. Nu stiti ce inseamna ca un sot sa-si priveasca sotia insarcinata sfartecata de niste astfel de animale. Iar in clipa in care le-a strigat : “Opriti-va! E gravida!” ce credeti c-au facut? S-au oprit? Nu! Au inceput s-o lovesca cu picioarele in burta pana a avortat! Nu indrazniti sa va opriti din citit oricat de opripilati ati fi! NU INDRAZNITI! Studenti omorati si arsi de vii pe caldaram, tineri ramasi invalizi pe viata, femei carora nu li se mai vedea fata din pricina sangelui, imagini cu zeci de mineri lovind un singur om. Interviuri cu mineri agramati si beti care spuneau ca au gasit “droguri, armament, munitie si masina de scris automata la sediul PNL”, altul ca a gasit “bacnota de 100 dar nu cu chipul lu’ Balcescu ci cu chipul lu’ Ceausescu” !!! Si unde asta… la sediul PNTCD al carui conducere era formata din martiri ai comunismului.

Mineriada a mai aratat o fata oribila a societatii noastre. Oameni obisnuiti s-au alaturat minerilor in aceasta lupta si-asa inegala.

Si stiti ce e cutremurator? Ca toti vinovatii pentru aceste crime oribile au locuri speciale VIP la slujba de inviere, sar peste rand la pupatul Moastelor sau primesc icoane si titluri din partea bisericii ortodoxe. Daca astia cred in vreun Dumnezeu, n-au aflat ca pe lumea ailalta nu exista tratament preferential VIP si nici nu se sare peste rand? Acolo nu mai avem nici Veyroane, nici Vertu, nici vila… Nu avem nimic. Nici haine. Stam in pul..e si piz…e goale la rand. Nu conteaza ca ai fost presedinte, ministru sau cersetor…

Mai exista golani? Sunt Huidu, Badea, Bendeac, Cabral si inca vreo cativa, foarte putini, ultimii mohicani? In lumea show-biz-ului, cei care inca mai au puterea de a se implica social sunt considerati niste cretini. Unii care nu-si vad interesul. La putere este “de ce sa-mi fac eu probleme?”… “De sa ma bag eu?…” La putere sunt cei care stiu sa se “aiba bine” cu toata lumea. feriti-va de ei! Nimic nu e mai periculos si mai nociv pe lumea asta decat cei care se au bine cu toata lumea. EGOISMUL DISTRUGE!

Cine isi mai permite sa se declare golan in ziua de azi? Emo-kidsii care in loc sa asculte emo-music se dau houseri si asculta manele? Cocalarii si pitipoancele? Multimile inlacrimate de muncitoare si casnice, pensionari si pensionare etc care multumeau si ofereau flori minerilor dupa macelul din Piata Universitatii? Oricum… Astia sunt prostii care si-au luat dup-aia m..e dupa m..e. Caritas, somaj, saracie, batjocura. Au meritat si merita in continuare.

Mai exista golani? Pentru ca daca mai exista golani. ei trebuie respectati dintr-un motiv foarte simplu: ei se incapataneaza sa apere un ideal de mult pierdut si sunt constienti ca lupta lor va fi inabusita fara probleme. Dar atunci cand vor sta pe lumea ailalta in p..a goala in fata lui Dumnezeu, vor avea curajul de a-l privi in ochi. Si asta e cel mai important lucru.

Restul e tacere…

Fanatismul

2009-06-15T09:38:00.001+03:00

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/06/fotografie-de-partid.html

Cele mai mari atrocităţi din istoria omenirii au aproape totdeauna ca motivaţie credinţa absolută a unor oameni că sunt deţinătorii adevărului. Că ideea pe care o au sau o susţin nu are nicio fisură, e absolută, e definitivă şi orice opozant este vândut, ticălos sau prost.

Fanatismul nu are limite, religie, politică, sport sau cine ştie ce idee trăsnită pot genera intoleranţă. De obicei fanatismul aduce moarte. E plină istoria de fanatici care târăsc după ei şiruri de cadavre. Hecatombe s-au desfăşurat sub umbra unei convingeri.

Fanaticul e obsedat de o idee, nu acceptă niciun argument, nu acceptă realitatea, nu suportă contrazicerea şi-şi urmăreşte opozanţii până în pânzele albe. Şi mai presus de orice crede sincer că are dreptate şi că toţi ceilalţi greşesc.

E o mare diferenţă între cei care sunt adepţii unei idei pentru că urmăresc avantaje materiale din transpunerea acesteia în practică, cu aceştia te poţi târgui şi ajunge la un compromis, şi cei care propovăduiesc fără vreun scop material.

Aceşti oameni mă sperie. Mă sperie intoleranţa, mă sperie fanaticii drepturilor omului, deşi e o contradicţie de termeni, mă sperie fanaticii religioşi ca şi ateii fanatici. Mă sperie fanaticii din sport.

Dar cel mai mult mă sperie fanaticii politici. Pentru că ei au ca scop declarat conducerea societăţii. Totdeauna de la ei porneşte dictatura.

Atunci când fanaticii se organizează prima măsură este suprimarea, în cazurile radicale fizică, a oricărei voci care se opune, sau doar exprimă păreri diferite, din interiorul organizaţiei. Aceasta este condusă de un lider incontestabil, părerile şi deciziile acestuia sunt literă de lege indiferent de logică, morală, realism sau chiar binele organizaţiei.

Propaganda generată de organizaţie, indiferent de logica deciziilor sau faptelor, justifică măsurile luate ca fiind singurele posibile şi singurele corecte. După "curăţarea" de "agenţi străini" se trece la cucerirea puterii politice.

Când vremurile sunt tulburi, economic sau politic, le vine vremea. Au un discurs în care subiectele principale sunt "justiţia", dreptatea socială, duşmanii externi. Şi cu ajutorul celei mai needucate părţi a societăţii ajung la putere. Lângă ei apar totdeauna grupuri de intelectuali care le justifică deciziile din punct de vedere ideologic.

Se elimină presa liberă prin măsuri juridice, prin aservire sau prin interzicerea apariţiei. Apoi se trece la eliminarea instituţiilor democratice. Se aserveşte Justiţia, se minimalizează rolul Parlamentului, Constituţia este fie încălcată, fie schimbată, serviciile secrete devin din ce în ce mai puternice. Orice gen de competenţă este înlocuită cu ataşamentul faţă de organizaţie. Opoziţia este eliminată prin fraudă, ameninţări sau pur şi simplu fizic. Pentru a justifica toate acestea se declară ca fiind necesare pentru că sunt vremuri tulburi şi este nevoie de solidaritate socială în faţa duşmanului.

Nu sunt infractor

2009-06-13T10:10:00.000+03:00

Motto: Despre internet si alte vicii
Nume: Alin Popescu
Email: alin@avocatnet.ro
Website: www.alinpopescu.ro

Si scriu acest articol pentru Domnul Pogea si pentru alti domni ca dansul. Scriu pentru functionarii publici care ma pun sa aduc hartii prin care sa imi dovedesc in avans nevinovatia. Pentru referentii de la Registrul Comertului, care ma pun sa dovedesc ca tata e ruda cu mine (desi numele lui e in buletinul si certificatul meu de nastere).

Scriu pentru un anumit gen de politisti care cerceteaza furturile auto ca pe tabelul cu candidati electorali: cu sictir absolut. Pentru micii omuleti care asteapta sa dea un tun de pe urma lipsei mele de cunostinte sau de interes.

Scriu pentru ca uneori e bine sa mai si spunem astfel de lucruri, desi ne-am obisnuit toti cu ele si ni se par mai normale ca asfaltul moale al trotuarelor bucurestene din miezul zilei.

Stiu, ati putea crede ca scriu de suparare. Dar adevarul e putin ciudat. Scriu pentru ca e timpul sa privim in fata prezentul. Si daca tot il privim, sa incercam sa pornim de la zero. Sa recunoastem ca nici noi nu suntem sfinti. Statul ne considera infractori, iar noi ne asumam acest rol. Si facem infractiuni marunte, la scara nationala.

O statistica oficiala (nu mai stiu unde am citit despre) spunea ca peste 60% dintre romanii care calatoresc cu RATB-ul merg fara bilet. O statistica neoficiala, facuta la avizierul blocurilor prin care am ajuns sa locuiesc de-a lungul timpului spunea ca un numar mare de locatari nu-si plateau intretinerea. O parte importanta a concetatenilor nostri construieste fara autorizatie de constructie. Si exemplele pot continua.

Statul da legea privind impozitul forfetar? Nu-i nimic, desfiintezi firma veche si faci una noua. Politia rutiera spune ca n-ai voie sa mergi cu mai mult de 50 km pe ora in localitate? Nu-i nimic, iti iei antiradar si gonesti cu 100 si ceva la ora. Lucrurile se schimba insa odata ce depasesti granita cu Ungaria. Acolo conducem incet. Respectam limitele de viteza.

La noi in tara statul ne face infractori si unii dintre noi ajungem sa ne comportam ca atare. Intotdeauna exista motive. Si intotdeauna ne amagim cu speranta ca peste un timp nu vom mai ajunge sa avem toate aceste mici derapaje.

In realitate, pe masura ce ne adancim in mocirla timpurilor, ne e tot mai greu sa ne desprindem. Inchidem ochii la faptele celor din jur pentru ca poate vreodata vom avea si noi nevoie sa inchida cineva ochii la faptele noastre. Acceptam mirosul cadaveric al clasei politice actuale doar pentru ca ne place cum isi etaleaza calitatile de smenari de cea mai joasa speta. Radem la glumele sinistre ale plasatorului de pasarici si ne bucura ca omul cu patru case fenteaza din Bentley-ul sau justitia care ramane doar pentru omul de rand.

Da, statul ne trateaza ca pe infractori. Nimic nou sub soare. Ce e cu adevarat interesant e ca, daca am privi in jur, am constata ca statul suntem noi. Ca noi ne tratam unii pe altii ca pe infractori. Si ne bucura ideea. Si asta e trist.

http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=15811

Atacuri la piata libera

2009-06-08T10:41:00.000+03:00

O concluzie tragică

În ultima vreme toate partidele politice mari, prin diferiţi reprezentanţi de mare anvergură, atacă piaţa liberă şi capitalismul într-un mod vehement. Să-i luăm pe rând.

Traian Băsescu, printre combinele lui Triţă Făniţă sau Culiţă Tărâţă, se răsteşte la bănci. Că au dobânzi mari. Şi ce-l priveşte pe el, l-a văzut pe Putin umilind un oligarh, hop şi el să-şi arate muşchii economico-intelectuali. De ce crede Traian Băsescu că toţi bancherii sunt nişte idioţi care ţin dobânzile sus ca să nu se dea credite? De ce ţine BNR-ul dobânda sus? Ca să menţină cursul, că altfel toate creditele în euro devin neperformante şi toţi cei cu credite în această monedă nu mai plătesc. Creditele neperformante de anul trecut trebuie acoperite. Când românul lua credite cu dobânda efectivă de 20 de procente nu s-a sesizat nimeni. Dacă piaţa suporta o asemenea dobândă asta e, cine nu ştie la ce se înhamă, plăteşte. Ce a făcut Traian Băsescu este o imixtiune a politicului în economie, intolerabilă într-un stat cu economie de piaţă. E echivalent cu a veni primarul din sat să-ţi spună să-ţi vinzi casa la preţul pe care-l zice el, şi asta pe un ton ameninţător.

Norica Nicolai trece la naţionalizarea multinaţionalelor. Ce credeţi că poate gândi Germania, Franţa sau mai ştiu eu cine, când aude asemenea aberaţii de tip Hugo Chavez în plină Uniune Europeană? De la cine vine declaraţia? De la reprezentantul de frunte al unui partid liberal la Bruxelles. Asemenea măsuri nu sunt social-democrate, sunt comuniste de-a dreptul. Nu mă întreb ce are în cap Norica Nicolai, că ştiu. Mă întreb dacă Obama penelist are ceva în cap sau are misiunea să distrugă definitiv partidul.

Cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Tocmai ieşit, proaspăt şi zâmbitor, din cabina de vot, Nea Nelu atacă vehement capitalismul. O bagă pe aia de largă inspiraţie cu "etica şi echitatea". Cum capitalismul nu e drept şi unii se luptă pentru propriile interese. PSD-ul se luptă pentru interesele "tuturor românilor". Mă rog, o înfierare comunistă, specifică lui Nea Nelu. Aici nici Dumnezeu nu cere.

O asemenea coalizare de forţe împotriva pieţei libere şi capitalismului, combinată cu acţiunile contrare pieţei libere şi libertăţilor economice pe care frenetic le întreprinde Guvernul, mă conduc la concluzia că, după 20 de ani, instinctele clasei politice sunt de natură comunistă, aceasta nu s-a reformat, nu înţelege cum funcţionează lumea în care trăim, nostalgiile comuniste sunt mai mult decât nostalgii, sunt tipare de gândire. Şi asta ne priveşte pe toţi.

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/06/o-concluzie-tragica.html

Mancareeeeee

2009-06-06T17:21:00.001+03:00

1. Fasole cu ciolan

Firefox tweaks

2009-05-27T13:30:00.000+03:00

http://www.piticu.ro/2009/05/27/firefox-tweaks/index.html

Am patit-o si eu, au patit-o si altii si toata lumea s-a plans ca firefox se misca ca dracu. Se blocheaza, ocupa memorie aiurea si asa mai departe. O simpla rezolvare la chestia asta am gasit-o folosind pluginul cache status, care mi-a aratat ca firefox-ul nu mai vrea sa scrie in cache-ul de pe hard disk.

Drept urmare am dat cache 0 si se comporta exemplar. Asa incat sa nu mai stea sa se chinuie sa citeasca de pe disk atunci cand nu poate si n-are ce scrie.

Deci tools, options, advanced, network si aveti acolo de unde setati cache = 0. Asta inseamna ca nu mai salveaza nici o poza pe calculator, nici un css si le cere de fiecare data de pe siteurile pe care le vizitati.

Kipling

2009-05-23T12:37:00.000+03:00

Rudyard Kipling
IF / DACĂ

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you, 
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Traducere de Dan Duţescu?

Nivel de spaga in lei - Control garda

2009-05-22T15:25:00.001+03:00

http://finance.groups.yahoo.com/group/contabilitate/message/29639

"Gandind asa consider ca faci parte din acei oameni care critica sistemul dar care contribuie la mentinerea, sau chiar la dezvoltarea lui in aceasta directie."

Sint contabil din 1988 si am prins 3 sisteme despre care vorbesti si cu putin noroc o sa il prind si pe al 4-lea.
Toate cele 3 sisteme erau populate de 3 operatori nu foarte clar delimitati: afaceristii, angajatii si statul. Esenta sistemelor era aceeasi: afaceristul fura de la stat, angajatul fura de la afacerist si statul fura de la amindoi.
Am avut norocul ca primul meu mentor in ale contabilitatii sa fie un "comunist educat de burghezi" dupa cum spunea el si primul lucru care mi l-a predat a fost cit trebuie sa furam astfel incit sa nu distrugem sistemul.
La sistem nu trebuie nici sa te opui nici sa incerci sa-l distrugi daca nu ai ceva mai bun de pus in loc, trebuie sa te adaptezi. Omul asta credea cu tarie ca cea mai veche meserie a fost furatul nu prostitutia si degetul mare, caruia ii spunea opritor, a fost inventat ca sa ne opreasca sa furam mai mult decit trebuie.
Gugu este un idealist care pune in pericol sistemul, Costin este un practician care incearca sa se adapteze si cauta raspunsul la intrebarea cit sa furam.
Treaba cu spaga nu-l priveste pe contabil, el trebuie sa respecte regula de aur: "controlul are intotdeauna dreptate" si eventual sa dea un contra-exemplu, daca are experienta, astfel incit sa atenueze nivelul contraventiei si al spagii si sa dea bine si la patron si la control, dar exemplul trebuie ales cu atentie astfel incit sa nu jigneasca sau sa puna controlul in situatie ridicola iar spaga si amenda o rezolva mai departe separat directorul sau patronul cu controlul, contabilul se duce si isi vede de treaba.

Exemplu bun: Vine odata un ctrl si spune: "Iti dau amenda pt ca masinile de joc nu au instructiuni de utilizare la vedere."
Ii raspund "Stimata d-na imi recunosc public greseala dar daca ma duc sa inchiriez un automobil acesta nu are instructiuni de utilizare pt ca se presupune ca stiu sa il folosesc",
"Da dar iti trebuie permis", "Pai si aici iti trebuie buletin" si treaba s-a rezolvat bine.

Exemplu rau: Vine un ctrl si spune "Nu mi-ai platit licenta muzicala de 3 ani. Imi datorezi cu penalitati 150 milioane lei",
"Este corect stimate domn dar acel bar micut vinde numai de 1,5 milioane lei pe zi" ,
"Stau prost cu aritmetica dar 1,5 mil pe zi inseamna in 3 ani peste un miliard, ai de unde sa platesti",
"Si leafa mea cit inseamna in 3 ani?", - contraargument total deplasat prin care l-am pus in situatie ridicola desi ctrl-ul ma avertizase ca nu stapineste bine socotelile - si treaba s-a terminat prost.

Ce griji mai freaca Europa

2009-05-01T10:43:00.001+03:00

.
UE a innebunit complet:

Glugile și căciulile cu șnur au fost interzise!

Cum ar putea trai oamenii daca n-ar exista Uniunea Europeana care sa aiba grija de ei? Fireste, foarte bine, chiar cu mult mai bine decat acum - dar nu asta e opinia birocratilor de la Bruxelles, care au in viata doar nobilul scop de a ne proteja! Pentru asta, ei concep directive peste directive care sa ne imbunatateasca viata! Dupa ce ne-au aparat de pericolele de a surzi ascultand muzica la mp3 playere, comisarii UE au descoperit un alt pericol mortal: hanoracele pentru copii cu snur! “Este un mircaol ca generatia noastra a reusit sa supravietuiasca fara o asemenea legislatie” a afirmat un oficial al Comisiei Europene!

Da, asa e! “Aceste obiecte de vestimentatie pentru copii au un risc de STRANGULARE din cauza prezentei snururilor in zona gatului“, ca sa-l citam pe acelasi birocrat. Asa ca au fost interzise de catre UE! “Poate credeti ca am mers prea departe, dar nu e adevarat“, a spus Meglena Kuneva, comisarul european pentru protectia consumatorilor. Mie imi suna a amenintare! Caciulile si glugile cu snur au fost interzise din cauza ca s-ar putea “strangula” copii cu ele! Sincer, ma mir ca am reusit sa supravietuiesc!

Cultura fricii in care traim este aceea care incurajeaza asemenea masuri dementiale, aberante, paranoide, schizofrenice (nu reusesc sa gasesc cuvinte potrivite)! Ceea ce trebuie sa intelegem e insa ca aceasta “cultura a fricii” nu a aparut “de capul ei”, ci a fost introdusa si impusa de catre autoritati, mai ales prin campanii mass-media (90% din stirile de le tv sunt despre: crime, violuri, accidente rutiere grave etc.), pentru a ne controla prin teroare!

PS: Am o propunere pentru Comisia Europeana: sa interzica fermoarele de la pantaloni! Motivul? Barbatii si-ar putea “sugruma” madularul, dupa ce urineaza prin prohab!

Putin curaj

2009-04-25T09:46:00.000+03:00

Căutaţi un prieten. Un prieten adevărat.
Luaţi-l de la treburile lui, dacă este un prieten adevărat o să vină indiferent de cât de "importante" sunt aceste treburi şi fără să întrebe de ce-l chemaţi.

Găsiţi o terasă cu vedere la stradă. În soare.
Nu e suficient de cald ca soarele să deranjeze.
Aşezaţi-vă unul lângă celălalt cu privirea spre stradă.
Şi priviţi oamenii.

Fără bârfă. Soare, un prieten, o bere şi oamenii. Aşa cum sunt.
Cât timp o să terminaţi, agale, cele două beri priviţi strada.
Încercaţi să înţelegeţi care sunt motivele, dorinţele, sensurile, dramele şi drumurile oamenilor de pe stradă.

O să vedeţi că-i înţelegeţi.
Despărţiţi-vă cu o îmbrăţişare sau o strângere de mână.
Şi pe drumul înapoi treceţi pe lângă o terasă în soare unde la o masă doi prieteni beau, agale, o bere privind strada şi oamenii.

Experienţa asta chiar merită, trebuie doar trăită cu curaj.

Prelucrare dupa cel de aici

Calde

2009-04-21T08:43:00.000+03:00

- Angajatii de la parlament au salarii mai tari decat presedintele si premierul.

- Decizie soc la Budapesta: Noul premier ungar majoreaza TVA de la 20% la 25%

- Sun Microsystems este cumparata de Oracle cu 7,4 mld. dolari

.

Despre consultanţii politici

2009-04-15T18:29:00.000+03:00

Vreţi să ştiţi de ce sunt atît de puţini politicieni care vă sunt dragi? Am găsit două explicaţii şi vreau să vi le spun. În primul rînd pentru că îi doare-n pulă de voi. Au venit să facă bani. Şi asta fac. Apoi pentru că sunt nişte rataţi care-şi închipuie că, dacă plătesc lunar mii de euro unor cretini care îi “consiliază” după cum vedeţi în rîndurile de mai jos, lumea asta va deveni mai bună.

Precizare: Aveţi mai jos un fragment dintr-o fişă primită ieri dimineaţă de Crin Antonescu, lider PNL şi candidat la preşedinţie, din partea unor “consultanţi” politici. O altă mostră de cretinism împachetat sub forma unor fişe de consultanţă politică găsiţi şi pe blogul lui Andronic.

Palatul Şuţu

Blestemul Ceausestilor

2009-04-07T08:28:00.000+03:00

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/04/blestemul-sotilor-ceausescu.html

Pe 25 decembrie 1989, de Craciun, sotii Ceausescu au fost executati in urma unui simulacru de proces. Atunci, am castigat libertatea.
Patruzeci si cinci de ani am fost condusi de catre doi analfabeti.

De douazeci de ani, dintre douazeci si trei de milioane de romani nu s-a putut alege un conducator.

In 1989 aproape o mie de oameni au murit ca noi sa castigam libertatea.
am castigat libertatea de a fi furati
am castigat libertatea de a fi mintiti
am castigat libertatea de a fi umiliti
am castigat libertatea de a fi inselati
am castigat libertatea de a sta cu mainile in san
am castigat libertatea de a fi nepasatori
am castigat libertatea de a fi folositi
am castigat libertatea de a fi scarbiti
am castigat libertatea de a pierde

Nu e nimic special in ceea ce am scris mai sus. In general nu mai e nimic special in nimic. Ma cuprinde un sentiment de frica. Am senzatia ca ne apropiem de haos. Nimic nu mai conteaza.
Cuvintele pur si simplu nu mai au valoare. Nu mai exista cuvinte pentru ca nu mai exista semnificatii. Cuvintele nu mai pot schimba pe nimeni. Sunt doar cartofi care se arunca dintr-o tabara in alta. Sunt rosii, oua si castraveti care se strivesc de ziduri. Romania nu mai este formata din cuvinte care sa modeleze ceva. Sunt doar legume storcite de zidurile prea groase ale obrajilor nostri. Atunci cand nimic nu ne mai mira, s-a terminat sau este aproape de a se fi terminat...

Ce fac eu aici? Nu exista arme pentru un asemenea razboi. Indiferenta nu poate porni un razboi. Noi suntem indiferenti. E o stare de fapt. Contemplam fatalist propria mizerie. Pana cand cuvintele au ajuns legume. Pana cand televizoarele vor refuza sa mai functioneze si cablurile sa mai transporte imaginile ahtiate dupa audienta. In Romania avem nevoie de cabluri si de televizoare sa faca revolutia pentru noi. Sa spuna ele: - Gata!!!! Gata!!!!! Eu, televizor cu diagonala de 51 cm, refuz sa mai transmit aceste imagini familiei mele. - Da, si eu, cablu optic de mare viteza, te sustin. Suntem vinovati cu totii. In egala masura.

Hotii si victimele au un loc comun aici, pe acest pamant: indiferenta. De aia nu va fi niciodata razboi. Inclinatia catre fatalism nesimtit a acestui popor reclama monarhie sau dictatura. Cuvintele nu mai ajuta. Sunt doar legume storcite. Nu traim. Executam matricea indiferentei. Filtrele ni s-au infundat. Suntem prea indiferenti ca sa ni le curatam. Am ales sa nu mai filtram. Inghitim si nu evacuam. Camara e un loc special la romani. Cate nu pot sa incapa acolo, claie peste gramada. Niciodata camara nu va fi plina. Mizerie va fi mereu de inghitit. Stropita cu indiferenta si impachetata bine, va avea loc mult timp de acum inainte in casa sufletelor noastre.

PS. Intrebati vreun candidat europarlamentar cine a avut primul visul unei Europe unite... grandoarea acelui Om nu va starni ecouri in mintile unor "merge si-asa"...

Gardul viu

2009-04-03T14:51:00.000+03:00

Sădirea se poate face numai în perioada când este în "stare adormită", de la sfârşitul lui octombrie, din noiembrie (după primele îngheţuri) până ce natura începe "să se trezească" (sfârşitul lui martie începutul lui aprilie).
În cazul în care la plantarea din toamnă nu aveţi timp să aşezaţi fiecare plantă la locul ei, atunci pur şi simplu îngropaţi-le în grupuri»

Propunere de sădire:
la 20 cm una de alta într-un rând:

Respectiv, o să avem un gard viu mai frumos, mai dens, dacă îl plantăm în două rânduri, când linia dublă de gard viu este formată din 8-9 plante la fiecare metru.

Deoarece una dintre perioadele de sădire este după perioada primelor îngheţuri la sfârşitul lui octombrie, în noiembrie, este util să pregătim dinainte (când vremea încă e frumoasă) şanţul (groapa) (de 30-40 cm adâncime şi lăţime), în care vom sădi plantele. Dacă sădirea se face primăvara, nu-i nevoie să pregătim dinainte locul plantării.

1. Să înmuiem bine timp de 24 de ore rădăcinile, ca să se absoarbe bine cu apă.
2. Solul scos să-l îndesim cu turbă sau cu compost, dacă este un sol greu, lutos, să adăugăm nisip.

3. Să aşezăm planta în şanţ, să presărăm sol peste rădăcini, apoi să-l călcăm cu grijă până devine tare, ca plantele să stea drept.

Pronostic: Puneţi sub plante o dungă de folie xxSöviTexxx neagră (direct pe sol), astfel nu devine buruienos, solul păstrează mai bine umiditatea, şi planta se dezvoltă mai rapid!

Îngrijirea:

Primăvara trebuie tuns la cca. 10-15 cm înălţime de la sol, ca să se ramifice.
Udat potrivit, începe să crească foarte rapid. În cursul verii cel puţin încă odată mlădiţele lungi trebuie tunse măcar la jumătate, în cursul toamnei să repetăm operaţia cel puţin odată, iar cu ocazia ultimei tunderi de la sfârşitul toamnei să-l tăiem peste tot la aceeaşi mărime.
În primul an să nu-l lăsăm mai mare de 1-1,5 m, mai degrabă să ne concentrăm asupra densităţii lui.
În primăvara celui de-al doilea an să-l lăsăm să crească chiar până la 2 metri, şi fiindcă acest lucru se va produce foarte repede, la sfârşitul primăverii deja poate fi tăiat în forme frumoase.

Blaxy Girls - Dear Mama

2009-02-01T08:53:00.001+02:00

Andre Rieu - Shostakovich' Second Waltz

2009-01-23T09:42:00.000+02:00

Pustoaico - Ovidiu Haidu

2008-12-11T11:11:00.000+02:00

Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

2008-12-07T20:19:00.000+02:00

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic ’til I’m gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love
Let me see your beauty when the witnesses are gone
Let me feel you moving like they do in Babylon
Show me slowly what I only know the limits of
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Dance me to the wedding now, dance me on and on
Dance me very tenderly and dance me very long
We’re both of us beneath our love, we’re both of us above
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Dance me to the children who are asking to be born
Dance me through the curtains that our kisses have outworn
Raise a tent of shelter now, though every thread is torn
Dance me to the end of love

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic till I’m gathered safely in
Touch me with your naked hand or touch me with your glove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Leonard Cohen. Aleluia

2008-12-07T18:18:00.001+02:00

Duminica, usor dupa prinz, in apropiere de Stadionul Arcul de Triumf si Minastirea Casin. Se aude, puternic, dinspre stadion, un cintec: Aleluia, Aleluia, Aleluuuuuiiiia! ''Cine cinta asa?!'', intreaba un domn. Iar un altul ii raspunde: ''Ei, precis e de aici, de la biserica!''. Gresit. Era Leonard Cohen, facind o proba de sunet.